Florin Ristei, un tip care n-a greşit în viaţa lui acuzativul cu prepoziţie, a fost mânat de ucigă-l toaca (sau, în caz de forţă majoră, de tobele lui Grafu) să scrie pe contul lui de facebook că pe vremea lui nimeni nu se lăuda că a luat bac-ul. Eventual se ruşina că l-a luat cu o notă mai mică de 9.
Florin are dreptate şi greşeşte în acelaşi timp. Are dreptate 100% cu tot ce a zis, dar a greşit că a zis-o. O să-i sară în cap... toţi proştii. Ei consideră că au calitatea necesară şi suficientă să critice pe oricine: sunt utilizatori de facebook.
ACUM NU MAI E O RUŞINE SĂ FII PROST, E O RUŞINE SĂ FII SĂRAC.
Pe vremea noastră “şcoala vieţii” era ceva ce se întâmpla după sau în paralel cu şcoala firească. Acum şcoala vieţii e în loc de.
Prostia poate că nici nu a coborât, nici n-a urcat. Ce a dispărut cu siguranţă e ruşinea.
În cuvinte extrem de puţine, pentru acei câţiva guşteri care îmi citesc blogul în speranţa că vor învăţa de la mine “lovitura fulgerătoare” care să dea pe spate orice gagică: DA, E O RUŞINE SĂ FII PROST.
În cuvinte extrem de puţine, pentru acele câteva piţipoance care pun citate de pe blogul meu pe paginile lor, doar-doar vor fi abordate online şi de din ăştia mai titraţi: E O RUŞINE SĂ AI UN TELEFON CARE ŞTIE MAI MULTE DECÂT TINE!
Daţi-mi voie, proştilor din anii 80-90, să vă fac cunoştinţă cu următoarea treaptă a involuţiei: prostul demonstrativ.
Pentru el lucrurile sunt simple: Eminescu e o stradă, utilizarea corectă a limbii române se sancţionează, iar singurul lucru de care se ţine cont e… contul.
Munca e o prostie mai mare decât a lui.
N-a învăţat combinatorică la mate, dar caută tot timpul combinaţii.
Nu vom ajunge nicăieri cu o populaţie de 100% inculţi şmecheri.
Ambiţia nu ţine loc de pricepere.
