Reinventarea romantismului

We can steal time. by MicolSMorton

Mulţi cred că romantismul e un fel de karaoke emoţional. 

Ceva ce bărbatul e nevoit să cânte fals dacă vrea sex.
Nu e cazul. 
Şi femeile vor sex.
Şi, culmea, şi bărbaţii vor romantism. Doar că nici femeile, nici bărbaţii nu mai vor romantismul secolului trecut.
Romantismul  nu este o suită de gesturi care trebuie învăţate, un ceaslov de cuvinte care trebuie bifate, un fel de password generator care sparge codurile. 
Nu este un abecedar cu mişcări de dans, un portativ cu serenade, nu are zece porunci, nici nu eliberează cecuri în alb.
Dau oricând zece volume cu minciuni exprimate poetic pe o singură acţiune. 
Prefer o faptă unei promisiuni. 
Şi, vorba lui Alexandru Andrieş, nu-l dau pe azi pentru mâine.
Prefer bărbatul care apără o femeie chiar folosind violenţa atunci când e nevoie. 
Nicio femeie normală la cap nu caută un mascul cu care să plângă la telenovele. Îmi şi imaginez scena: cum stau cu o cutie de şerveţele din care trag pe rând în timp ce la TV el cu ea se iau şi bandiţii moare. De preferat, în spaniolă. 

După care merg la supermarket să cumpere un detergent neobişnuit. 
Am scris mai demult despre fandositele îndrăgostite iremediabil de ele însele, care pleacă de la un om bun şi muncitor, care îşi exprimă dragostea făcând ore suplimentare ca să aibă unde să-şi mute gâsca prin “prima casă” şi se aruncă penibil în braţele unuia cu o vrajă de împrumut. 
Cine cade la texte copiate de pe net, merită să ajungă să cunoască doar emulatoare de fericire. 
Avem nevoie de un alt romantism. Unul al faptelor. Şi el se întâmplă chiar acum. În timp ce eu vă scriu. 
Cu oameni care vin fiecare cu jumătatea lui de sens dând vieţii în doi un înţeles. 

Cu oameni care nu-şi fac tatuaj cu numele iubitei noi peste tatuajul cu iniţialele celei vechi. 
Cu oameni care beau vinuri diferite la aceeaşi masă şi îşi respectă unul altuia nebuniile şi individualitatea. 
Cu oameni care nici atunci când dau de greu nu se grăbesc să se şteargă unul pe celălalt de pe facebook şi îşi opresc cuvintele grele în gât. 
Pentru că uneori cel mai romantic gest pe care îl poate face un bărbat este să-şi stăpânească mânia şi să nu-şi hrănească orgoliul din pâinea şi vinul de pe masa iubirii. 
Iar o masă gătită cu dragoste şi un job ţinut cu dinţii de o femeie care nu vrea să te lase să ţii lumea pe umăr de unul singur... înseamnă mai mult decât o declaraţie pe whatsapp scrisă din maşina unui coleg în pădure la Băneasa. 
Avem nevoie de un nou romantism. Unul al sincerităţii. 
Oricât de frumoase ar fi castelele de nisip, e de preferat o casă. De piatră. 

Foto: MicolSMorton


Bucăți de viață în link: http://bit.ly/FărăPrejudecăți





Back to Top