Pe mine m-a amuzat propunerea asta de subiect venită (cum altfel) de la o femeie. De ce? Pentru că o femeie știe de la prima vedere dacă vrea să se culce cu tine sau nu, tu poți cel mult sa-i schimbi parerea în rău.
Există un fel de sortare în inconștient sau chiar foarte conștientă.
Totul poate să înceapă din acest punct.
Life is not fair :))
Eu cred foarte tare în bărbatul acela care are vorbele la el și farmecă fără să fie nevoit să mintă. Cred în alegeri comune, chiar din prima secundă: eu aleg să-i vorbesc, ea să mă asculte.
Eu aleg complimentul, ea alege va urma-ul.
Cred în formule care îți lasă loc de bună ziua în cazul unui refuz, dar nu cred în ambiguități cretine: i-am zis că mâine plouă... a răspuns “Vai, și umbrela mea s-a rupt”... cred că vrea să o iau cu mașina.
Nu că n-ar fi șanse :)))))))))))
Cred în restaurarea unui strop de poezie și în necesitatea reînvățării politeții.
Cred că ar fi mai bine să se predea politețea în școli și să se scoată, de exemplu, religia. Știu că e ciudat pentru că eu cred în Dumnezeu, dar fiecare ar trebui să decidă când și cum se vor cunoaște. Religia e politețea pe verticală. Nouă ne trebuie mai multă din cea pe orizontală, între egali.
Cred în alegerea momentului fără a face din asta un șir de motive pentru un alt șir, de data asta de ezitări. Cred în cântărirea șanselor înainte să-i vorbești. Cred în contactul ochilor. Știu că pentru unii nu e ușor, dar va începe să le placă. Cred în „Bună”, în ușa deschisă, într-o glumă bună, într-o strângere de mână sau într-un zâmbet ca deschiderea la poker.
Vezi dacă și ea merge tot cu un zâmbet. Deja s-a dublat miza.
Dar mai ales cred că bărbații care știu vrăjeală nu se aleg decât cu repetentele. Pentru premiante trebuie un pic mai mult. E o diferență între vrăjeală și farmec.
