Detaliile care nu sunt detalii.

Vineri seara am zis să facem un blitzkrieg de shopping la reduceri. Am ajuns în Baneasa în 20 de minute. Am găsit loc de parcare în alte 20. Ce e drept, am fost și mofturoși. Am vrut musai în parcarea subterană. Să nu mai credeți toate mesajele motivaționale: oricât ne-am dorit noi să parcăm cât mai aproape de ușă, Universul nu a conspirat în favoarea noastră. Era prea mare lista de oameni care voiau același lucru așa că într-un final am ascultat vocea rațiunii și am parcat... afară.

Apoi am ascultat vocea Muzei care a spus suav: Mi-e atât de foame încât o să încep să bat oameni dacă nu mănânc ceva. Cum nu se bate senzațional  am preferat să o hrănesc. Aici ne-am întâlnit cu primul detaliu: am mâncat o glumă de mâncare. Culmea, e a doua oară când mâncăm acolo, am schimbat locul, nu și norocul. Sigur, restaurantele fiind într-un loc de trafic greu, cu mii de oameni care trec pe acolo zilnic și care se opresc de nevoie, nu de voie, nu au de ce să pună preț pe o supercalitate. Nimeni nu o să-și scoată iubita la o cină romantică într-un food court!!! Dar sunt mulți oameni care spun: În majoritate Mall-urilor găsesc aceleași brand-uri, prefer unul unde să-mi placă și mâncarea și cinema-ul. Oooops! Parcă nu mai e doar un detaliu!

Al doilea detaliu care nu e un detaliu a fost într-un celebru magazin de haine pe care îl iubesc. NU-i dau numele pentru că doi trei angajați enervanți nu strică, dar m-am simțit penibil să sun eu la alte magazine ale lor să aflu dacă au sau nu S la un palton! Aveau. La magazinul lor din Unirea.

Culmea este că la alt magazin care îmi place a sunat una dintre angajate din proprie inițiativă să caute mărimea mea. Un detaliu? Poate că nu.

Ultimul detaliu care nu e detaliu o să-mi atragă și critici de la cei care nu gândesc prea mult înainte să arunce pietricele. Îmi plăcuse mult o geacă de la un magazin despre care nu am o părere formată. M-am decis să amân evaluarea și să mă întorc sau nu după ce mai văd și altceva.

M-am întors. Mai convins decât oricând am intrat și am mai probat-o o dată. Ceva nu era în regulă. Aceeași geacă, același eu, aceeași oglindă, dar altă muzică. Genul acela de piesă românească difuzată și pe la radio, dar care nu a altceva decât o manea deghizată. Dintr-o dată aveam senzația că geaca e de valutist și eu voi fi luat drept unul dacă o cumpăr.

Instinctiv alegem restaurantele în care ne place și muzica, nu doar mâncarea. Cumpărăm din magazinele în care beat-ul e alert ca un call to action, dar atmosfera e plăcută, tinerească. Afară sunt oameni specializați care fac programe gândite special pentru cafenele, magazine de haine, chiar și hoteluri. Pare un detaliu lipsit de importanță, dar nu e. Clientului trebuie să-i cânți în strună :) că altfel se uită mai atent și vede că ai pe ușă -80% și pe etichete de-abia dacă ai tăiat 50 de ei din 500.

Foto: PhotoYoung

Pe acest blog comentariile sunt dezactivate. Vă rog să le faceți direct pe pagina de facebook.