Era gata să facă orice
pentru tine. Și pentru că puteai să ceri orice nu voiai să ceri nimic.
Era prea
simplu.
Ca o sticlă de vin primită cadou și care nu ți se pare prea grozav deși
are 25 de ani.
E mult pentru un vin? Habar n-ai. Te gândești că dacă e cadou nu
valorează prea mult.
Apoi afli că sticla de
vin pe care ai vărsat-o în chiuvetă e dintr-o serie limitată. Nu se mai găsește
pe nicăieri.
Partea proastă e că
atunci când nu te interesează cineva nici nu prea ai grijă cum te porți. Te
joci ca un copil tembel cu o muscă. Îi rupi o aripă, te amuzi când vezi cum se
învârtește în cerc. Încearcă din nou. O dă în bară din nou.
Ești un rege blestemat
care pune biruri insuportabile pe singurul lui supus.
Un Dumnezeu mai mic
care schimbă zilnic cele 10 Porunci.
Un expert în tortură
care nu se gândește nicio secundă că s-ar putea trezi de celaltă parte a Fecioarei
de fier. Rockerii știu bine ce înseamnă Iron Maiden.
Când nimic nu se
schimbă e doar o toană de copil de care s-ar putea să-ți fie puțin jenă. Când sentimentele
tale se schimbă e altceva.
Pur și simplu nu poți
înțelege de ce ești ca un hit care a ieșit din modă. Înainte toată lumea dădea
radioul mai tare, acum schimbă postul.
Nici măcar de un
concert la Cinema Patria nu mai ești bună. Sala Palatului? Cine te crezi?
Smiley?
Nu prea îți mai vine
să zâmbești.
E ca în business, când
arzi podurile de care crezi că nu vei avea niciodată nevoie doar ca să
descoperi că unul dintre ele e singura ta scăpare. Ar fi fost singura ta
scăpare.
Aprinderea e lucrul dracului
și la mașini. Dacă tu te-ai trezit să-l arunci de pe pod, să-l lași trei ani în
Dâmbovița și pe urmă te mai aștepți să pornească la sfert de cheie meriți să
mergi pe jos. Braț la braț cu singurătatea sau și mai grav... cu un surogat de
fericire.
