A plecat pentru mine? A plecat din cauza mea? Suntem vinovați pentru alegerile celuilalt?

 

Părea atât de sigură pe ea și acum te simți de parcă nimic nu e stabilit.
Părea un lider și acum descoperi că nu avea nicio viziune. 
Tu ești vinovată că ai propus sau el că a acceptat?
Dacă nu erai tu viața lui ar fi fost liniștită. N-ar fi fost. Că dacă nu erai tu era alta.
Îm pare rău că nu flatez pe niciunul dintre voi. Tu nu reprezinți fatalitatea. El avea deja disponibilitatea.
El era un ursuleț plictisit.
Tu erai mâncarea preferată pe care n-a mai avut-o în meniu de când era pui.
Ce-ți poate reproșa? Ca exiști?
Familiile sunt așa, un fel de IMM-uri. Mai ales pe la 35-40 schimbările emoționale vin cu niște costuri care se exprimă în bani. Împart activele firmei în geamantane, electrocasnice, mașini.
Am mai zis că atunci când te trage inima târâș e bine să-ți iei și mintea cu tine.
Că te trezești lângă un tânăr pre owned care începe să-și regrete reușita emoțională care i-a făcut în buget daună totală! Începe să regrete confortul.
Mai nasol e când te trezești lângă o femeie care nu mai e sigură nici de reușita emoțională...
Dar orice s-ar întâmplanu nimeni nu e vinovat pentru alegerile celuilalt.
Dacă începe să ezite după ce a luat decizia... fugi! Ezitările sunt OK înainte.
Dacă-ți face reproșuri când ar trebui să fie în faza în care să-ți facă zile bune... fugi și mai repede.
Se transformă în personaj negativ și nu vrei să fii acolo când transformarea e completă.
Nu uita nicio secundă că numai oamenii puternici pot să fie personaje pozitive. Ceilalți rămân doar cu intenții avortate. Le lipsește curajul acțiunii. Nu duc nimic până la capăt.
Pentru că personajul negativ nu este întotdeauna un om rău.
De cele mai multe ori e doar un om slab.

Foto: siwymortis
Back to Top