Însemnai atât de mult
pentru mine, dar acum o fotografie cu noi doi mă emoționează mai mult decât o
întâlnire cu tine în carne și oase.
Îmi place mai mult
omul din fotografia aceea decât ce ai devenit.
Atunci aveam atâtea să descopăr.
Între timp le-am descoperit și nu mi-au plăcut.
M-ai pierdut puțin
câte puțin, cum se scurge nisipul dintr-o clepsidră până când nu mai rămâne
nimic. Mișcarea s-a transformat într-un strat inert de oportunități ratate.
Acum tu vrei să mă
întorci. De ce te-aș lăsa? N-ar curge același nisip în sens invers? De ce să
vreau să-mi retrăiesc trecutul în viitor? De ce să ascult același banc din nou?
N-am râs pentru că nu mi-a plăcut poanta. De înțeles, am înțeles-o. Chiar am
știut cum se va termina când tu încă vorbeai însuflețită.
Ca de obicei, despre
tine.
Cineva mai deștept
decât mine zicea că toți suntem niște hamsteri în carusel. Că și dacă o voi lua
de la capăt voi trece prin aceleași faze. Poate, dar măcar o să schimb
caruselul.
Pe tine te știu.
Acum vrei să schimbi
tot ce m-a deranjat în trecut.
Să schimbi ce faci?
Să schimbi ce gândești?
Să
schimbi cine ești?
Poate că te-am urât pentru ce erai, dar atunci măcar aveai
un crochiu de personalitate. Acum nu pot să te respect sub formă de plastelină.
Spui că faci orice
doar să mă păstrezi.
De ce n-ai făcut nimic când erai aici?
Sunt o pictură pe
care o înțelegi mai bine când te îndepărtezi? Atunci de ce să riscăm o nouă
apropiere?
Nu, mulțumesc.
Noul Testament ne
învață că nu e niciodată prea târziu să te căiești. Eu nu sunt Dumnezeu. N-am
eternitatea la dispoziție.
.........
Ai prieteni care nu te mai suportă că-mi dai share-uri? ENERVEAZĂ-I ȘI OFFLINE :)
Comandă-mi ambele cărți direct din link. Nu, nu sunt la reducere. N-au nevoie :) Nu aștepta să ți le facă nu știu cine cadou de Crăciun. În viață ne cumpărăm singuri jucăriile!
