Decăderea minciunii.



Minciuna este ca job-ul: minți pentru un câștig.
Bani, reputație, atenție. Uneori dragoste.
Dar exact pentru că minți ajungi mai devreme sau mai târziu să pierzi.
Bani, reputație, atenție. Uneori și dragostea.
Este o aroganță ca toate aroganțele să crezi că oamenii nu se prind.
Îi păcălești de cele mai multe ori o singură dată.
Și apoi te miri că ai rămas singur, ca un copac malefic într-o pădure care s-a defrișat de bună voie. S-au smuls cu toții de rădăcinile care îi țineau aproape de tine... chiar dacă uneori sunt rădăcini de sânge. Cât crezi că te poate ierta chiar și un frate, când tu ești un fiu risipitor de încredere?

Încet-încet chiar nici business-ul nu se mai clădește pe minciuni... în România, țara țepelor. S-au dat destule. Începem să învățăm. Mai avem mult până departe, dar învățăm. Chiar și cei care au început cu o minciună se străduiesc să se spele. Unii penibil, dar eficient pentru mase: cu milostenii, biserici și burse de studii cu numele lor.

Alții chiar merg pe ideea: nu mă întreba cum am făcut primul milion. După acest avantaj obținut prin orice mijloace am respectat regulile.
Nici pe unii, nici pe alții nu prea poți să-i crezi... ceri să le vezi cărțile... e nevoie de ani în care să nu trișezi deloc dacă vrei să-ți refaci reputația.
Suntem adulți. Uneori competitori. Ca doi boxeri ne tatonăm să vedem fiecare ce puncte slabe are celălalt.

N-am trișat nici când făceam sport de performanță, dar asta nu înseamnă că nu știu la ce se folosește Deca Durabolin-ul.
Poate o să vi se pară ciudat, dar sanționez mai dur oamenii care mă mint pentru mize mici. Îi consider un fel de găinari între mincinoși. Toți avem un preț, iar al lor e de haine 2nd hand.

Dacă tot e să mă minți, minte-mă pentru ceva care chiar să conteze.
Era o poveste cu un rege al Franței care a abordat o doamnă din înalta societate cu o întrebare gen: Ce ați face pentru o sută de mii de franci? Roșind, domna ar fi răspuns... Orice! Regele a aruncat atunci un franc pe masă și a întrebat din nou: dar pentru un franc??
Doamna s-a revoltat fluturându-și evantaiul: Vai! Ce fel de femeie credeți că sunt?
Ce fel de femeie sunteți am stabilit deja. Acum negociem la preț.
Eu sunt genul care acordă a doua șansă. Niciodată pe a treia.
Voi cum procedați?
Comentarii aici: https://www.facebook.com/raduefconstantinescu/

Foto: gokturkayan

Cel mai nou articol aici: http://www.radufconstantinescu.ro



Back to Top