Unele femei sunt ca o gară capăt de linie. Altele sunt un aeroport de unde poți zbura oriunde.


E comod, dar fără viitor.
Ești adăpsit de toate relele, ca o garnitură de tren în depou, dar ai vizibilitatea blocată din toate părțile de pereți metalici de conservă.
Nu te agita, dragule... 
Eu te plac și așa...
Nu risca, nu te avânta... nu cumva să reușești, nu cumva să știi cine ești și mai ales cine poți să fii...
Vor să te oprească pe tine oprindu-ți clipa.
Te feresc de toate riscurile și te lipsesc de toată distracția.
Evită-le.
Ai nevoie de o femeie care să te lase să zbori.
Să te încurajeze să o faci.
Să se entuziasmeze la planurile tale indiferent câte din ele au dat greș...
Să te certe doar când chiar bați câmpii.
Să știe că zborul tău poate să fie realizarea voastră.
Iar tu să nu uiți că ea nu e doar o bază de plecare...
... aeroportul tău are, ca în SF-uri, propriile aripi.
N-o sili să te aștepte mereu în același loc.


Foto: sarahlouisejohnson


P.S. De nebun ce sunt nu vă recomand cărțile mele, ci pe a Muzei. Poveștile ei de la capitolele Rețete pentru burlaci și Rețete de impresionat soacra sunt de-a dreptul diabolice, iar rețetele sunt, prin contrast, divine. 
Link direct: http://bit.ly/1N1WpXf
Back to Top