Chiar azi mi-a spus o colegă că a plâns la Titanic. A 3-a oară. De data asta pe ProTV.
Momentul de boceală maximă n-a venit când moare Leo, în floarea vârstei, ci la un cadru cu doi bătrânei care se strâng în brațe în pat...în vreme ce totul se duce pe apa Sâmbetei (inclusiv ei).
Parcă-l și văd pe el șoptindu-i la ureche: Am zis până când moartea ne va despărți, uite că nici așa nu scap de tine...
La fel și pe facebook. Zeci de mii de minore dau share la poze cu moșulici alb-negru care se țin de mână sau se pupă pe frunte. Ce romantic! O pupă pe frunte! Păi n-o mai pupă pe gură că nu vrea să riște să-i cadă iar lucrarea! Iar ea îl ține de mână că aia e singura care se mai ridică...
Ce atâta glorificare a sfârșitului fericit?!
Ați înnebunit toți?
Nu există sfârșit fericit, sfârșitul e o noțiune mizerabilă!
Oamenii ăia sunt redați în alb-negru pentru că pielea lor în culori naturale te-ar face să fugi în pădure!
Am mai spus-o: Țara tuturor posibilităților e tinerețea!
Cu cât amâni mai mult lucrurile pe care vrei să le faci cu atât mai mult ai șanse să nu le mai faci deloc.
Fiecare zi de inactivitate e mormântul unui vis.
Lucrurile pe care vrei să le faci pentru tine le tot amâni până devin ca jucăriile dorite în copilărie, dar cumpărate abia la 18 ani din primul salariu...
Nu mai au niciun haz, sunt doar cadavrele unor dorințe! Iar tu, în loc să le înmormântezi, încerci să le încălzești inutil.
Ce vrei să faci, fă acum, cât mai poți.
Ce vrei să guști, gustă acum, cât lucrurile mai au gust pentru tine.
Vrei să vezi un oraș? Du-te acum, nu la pensie când te dor picioarele.
Vrei să iubești? Iubește acum, cât ți se mai scoală...
Și... da... la final, dacă mai ai lângă tine versiunea oldies a femeii care ți-a incendiat tinerețea...
o să poți să o strângi în brațe...
și să o săruți pe frunte...
și să-i spui mereu: draga mea, iubirea mea, viața mea... asta mai ales dacă nu reușești nicicum să-ți amintești... cum o cheamă... :-)
Foto: S-prinkles
Foto: S-prinkles