Să lupți cu alții pentru ce iubești e ușor...
E mai greu să lupți cu prietenii: tu știi că-ți vor binele, au demonstrat-o de atâtea ori. Ei te simt beat și vor să te trimită să te culci și tu nu vrei nici de-al dracului.
Și mai greu e să lupți cu tine.
Cu instinctul de conservare.
De la tine până la ea nu e decât aer pe care trebuie să calci.
Dar cel mai greu e să lupți cu ea.
Cu o mare parte din convingerile ei.
Cu fricile ei.
Frica de ce vor zice alții, de ce vor zice prietenii (asta în cazul în care nu-i întorc direct spatele)...
...frica de ce știe că se poate întâmpla peste un an sau doar la distanță de o singură ceartă... și – desigur – frica de tine.
Da, gagiule, ce e atât de greu să înțelegi? Îi e frică de tine!
O să fie diferit acum față de toate poveștile ei care au început bine?
O să fie diferit acum față de toate poveștile tale care au început bine?
...când nu mai ai 18 ani și ești privat de avantajul inconștienței lucrurile se complică.
Când ai suficientă experiență – iar experiența chiar este numele pe care fiecare îl dă propriilor greșeli – lucrurile devin și mai complicate.
Pentru că peste fiecare rană s-a așezat un scut.
Pentru că nu mai există decizii pe moment.
Dar cu cât e mai greu cu atât e mai frumos... doar am zis-o... bărbații întorc capul pe stradă după frumuseți, salivează după trupuri, dar se îndrăgostesc de povești... și ce ne mai plac luptele care pardinainte pierdute...
read more!
http://bit.ly/1kClgHM
read more!
http://bit.ly/1kClgHM