what jazz is...

 

   
Cand a vazut-o prima data ar fi crezut ca e un inger daca n-ar fi avut intr-o mana o punga de supermarket plina cu fructe, iar in cealalta zece suluri de hartie igenica prinse in plastic. Fructele, mai putin, dar hartia igenica demonstra fara tagada ca era om.
Mai intai si-a cautat cuvintele.
Apoi a ajutat-o sa deschida usa grea de metal de la intrarea in bloc.
Apoi a ajutat-o sa deschida usa mult mai usoara, de lemn, de la intrarea in garsoniera ei inchiriata.
Iar in cele din urma a ajutat-o sa-si deschida rochia.
Dar in fata inimii s-a oprit.
Ea isi dorea mancare sanatoasa, o cariera spectaculoasa si sex dorit.
El stia sa gateasca, avea o firma care mergea bine si facea dragoste cu un amestec de pasiune si control.
Si isi dorea mult sa o faca sa-si deschida mai mult decat picioarele…
Doar trecuse de toate usile atat de repede.
Se simtea intr-o forma de zile mari... Ciudat… forma de zile mari cand ei sa intalneau mai mult noaptea.
Si totusi… se blocase in fata usii mici din carne.
Isi dorea inima ei cu o pasiunea cu care oamenii isi tot doresc ce nu pot sa aiba.
Era intr-un bar de jazz cand a inteles ca nu gresise cu nimic, pentru ca nu e nimic de gresit.
Sau de facut.
Pe mai multe ecrane, Louis Armstrong zambea cu gura pana la urechi in vreme ce textul ii intepa inima:
If you have to ask what jazz is, you'll never know..

Back to Top