Să pierzi omul pe care n-ai știut să-l apreciezi nu doare cel mai tare. Să-l vezi apreciat de altcineva și să știi că face pentru altcineva tot ce făcea pentru tine, abia atunci doare ca dracu’



Facem un exercițiu de sinceritate? 
De câte ori n-ai spus: E doar o prietenă? 
Sau e doar un tip cu care ies, nimic important? 

De câte ori n-ai zis: e doar sex? 
Și? 
Era? 
Atunci de ce simți că ai pierdut o parte din tine?!

Ca să glumim un pic mai golănește, la femei e adevărat la modul propriu. Ele chiar pierd o parte din… ele :) E bună o glumă înainte de adevărul dureros. Ca bătaia ușoară înainte de o injecție.

La început nici nu realizezi că ai pierdut. 
Nu realizezi CE ai pierdut. 
E nevoie de timp pentru a începe să înțelegi că viața fără celălalt nu este viața ta de om singur dinainte să vă cunoașteți! 
Atunci nu știai ce-ți lipsește. 

Acum știi. 

În zilele obișnuite. 

În nopți. 

De sărbători. 

Mamă! Cum ard sărbătorile!

Niciodată nu se simte mai bine singurătatea decât în momentele acestea care au sens numai când le împarți!

Cele mai multe despărțiri în care pleacă omul care nu s-a simțit apreciat se lasă cu suferință de ambele părți. Cel care pleacă e nesigur pe el. Parcă ar prefera singurătatea. E invalid emoțional. 
Cel care rămâne e rănit în orgoliu. Pare puțin? Depinde cât orgoliu ai :)))

Și totuși există situații în care cel care a plecat, după ce a stat în pivnița iubirii tale toxice ca într-un lagăr de concentrare, ajunge pe mâna cuiva care îl/o apreciază. 
Pe mâna și pe alte părți ale corpului. 
Și înflorește. 
Sadicul și masochista se întâlnesc din nou. La vreo două luni de la ruptură. Și la vreo două luni până la Crăciun. 
El era sigur că ea e o epavă și când colo zici că e Nava Amiral a Flotei Reginei Angliei!
Strălucește!
Lângă ea e un prost care o copleșește cu atenția lui. 
O monedă în care n-ai știut niciodată să o plătești. 
Ai spune că e sigur un dobitoc. Dar nu poți. Că e șeful tău. Mai precis e șeful șefului tău. 
La naiba. Te-a și văzut!
Și îți întinde mâna cu un zâmbet de manual americănesc de vânzări. 
După cinci minute de la întâlnire încă te mai gândești dacă ți-a greșit numele dinadins. 
Dar până și ție ți se pare normal. Erai acel cineva pentru ea. 
Acum ești un nimeni. 


CITEȘTE MAI MULT!
http://bit.ly/pachetraduf

Back to Top