Realitatea e ceea ce cunoști.
O modifică minciunile din prezent.
Trecutul e ceea ce recunoști.
Îl acoperi cu straturi succesive de tăceri.
Apoi el sau ea întreabă.
Și celălalt răspunde.
Uneori minte.
Alteori riscă.
Mă caută mulți oameni să mă întrebe dacă ar trebui să spună adevărul despre relațiile lor trecute bărbatului sau femeii cu care vor să ducă mai departe o relație prezentă.
Unii au păcate mai mici. Alții mai mari. Dar un lucru trebuie înțeles corect:
DIFERENȚA DINTRE INCULPAT ȘI PROCUROR ESTE CĂ CEL DIN URMĂ PUNE ÎNTREBĂRILE.
Omul căruia vrei să-i mărturisești orice păcat pe care tu îl ai sau doar îți închipui că îl ai… omul acesta chiar crezi că nu are nimic de mărturisit??
A ieșit din aia a mă-sii cu Manualul Vieții Perfecte și a citit tot drumul până la tine?
Cine îl face pe el judecător?
Chiar tu.
Cine te acuză pe tine?
Chiar tu!
Nu crezi că înainte să te ierte el/ea, ai putea să încerci să te ierți tu?
Dacă tu i-ai pune “în oglindă” întrebările la care acum așteaptă răspuns? Ce s-ar întâmpla?
Aștept o ploaie de pietre și recunosc că am avut nevoie de mulți ani ca să ajung la concluzia asta. Acum zece ani credeam altceva.
Nu cred că e normal ca un iubit prezent să judece ce a făcut femeia lui într-o relație trecută!
Nu cred că e sănătos ca o soție să știe totul despre cum a fost soțul ei înainte. Și nici cu cine. Contează cum e el acum. Și cu cine.
Cred în schimb că o oră de sinceritate la începutul unei iubiri îi poate crește speranța de viață cu zece ani. O oră de sinceritate ca o spovedanie încrucișată. Indiferent că apoi vine iertarea sau vine sfârșitul.
Muza crede că oamenii sunt gata să te judece mai puțin când te iubesc mai mult.
Așa este.
Dar eu mai cred ceva.
Oamenii inteligenți sunt gata să le ierte altora toate greșelile pe care le-au făcut și ei, iar cei proști sunt gata să-i condamne pentru toate greșelile pe care ei n-au avut ocazia să le facă.
Click pe foto pentru un articol mult mai important decât acesta.
Dacă te convingem e bine să știi că ORICE SHARE CONTEAZĂ!
