Un bărbat n-ar trebui să aducă în dar un buchet de promisiuni proaspete, până nu le-a împachetat pe cele vechi și nu le-a predat sub formă de fapte!
Să le pună femeia sub brad.
Să le pună unde vrea ea.
Să le pună sub ei doi.
Ca pe niște pietre care țin patul.
Ca pe niște împliniri care țin relația.
Un bărbat n-ar trebui să lipească niciodată ce s-a rupt din cauza unei vorbe cerându-și iertare.
Iertarea e a ei și nu ea trebuie să lipească cioburile vorbelor grele cu scuipatul sărutului.
Bărbatul să facă bine și să ia cioburile vorbelor și să le macine înapoi în litere.
Pe care apoi să le așeze altfel.
Nu în complimente cu sclipici, ci în vorbe de alint cu simțul umorului.
El alintă, ea alină.
Nu poți să oferi în dar nici ce vrei.
Nici ce ai.
Poți să oferi în dar doar cine ești.
Sunt atâtea cazuri în care ți se oferă ce ți-ai dorit, într-un fel de nu-ți mai trebuie.
Nu e cadoul pe care l-ai vrut?
Cum ar putea femeia să-i răspundă că e fix cadoul pe care l-a vrut, dar nicidecum momentul pe care l-a sperat?
Și orice bărbat știe că se poate și invers. Să-ți vină să strângi înapoi în ghem drumurile făcute. Că până și un autist reacționează mai bine la o surpriză.
Nu totul ni se cuvine, iar dragostea nu se păstrează bine la frigider.
Luminițele din pom nu pot să înlocuiască în niciun fel scânteile din ochi.
Foto: sanjalydia
