Nu mai pupi…



Ocazii avem toți. Diferența e că unii profită, alții ratează. Mai rari sunt oamenii care și le fac singuri. Ei pasează, ei dau cu capul. 
Și greșeli facem toți. Diferența e că unii le repetă, alții învață din ele. 
Îmi scriu mulți oameni care știu că au avut o ocazie minunată și au rămas în gară, privind cu ochi de beagle cum pleacă trenul. 
Timiditatea e delicioasă la 16 ani. 16 ani mai târziu e un dezastru. Așa e, primul pas e cel mai greu de făcut, dar dacă nu încerci, toate iubirile sunt imposibile. Toate gândurile sunt doar iluzii fără acțiune.
Viața e un cronometru pornit de când ne naștem. Fiecare secundă, dacă nu e timp câștigat, e timp pierdut.
Pot spune cu mâna pe inimă că și relizările pasiunilor sunt tot o treabă care se face… cu cap. 
Când stai în vreme ce alții se mișcă tu mergi, de fapt, înapoi. 
Vrei o carieră? Nu stai să te remarce bunul Dumnezeu de la HR. Te faci remarcat. 
Vrei o femeie? Nu stai pe pagina ei de facebook! O inviți în oraș. 
Nu suntem niciodată pregătiți. Pentru un copil, un nou job, o nouă dragoste. Învățăm din mers. 
Puține lucruri sunt garantate. 
Mai ales din cele pe care le vrea toată lumea. Dar dacă vrei ceva și știi că acum se poate, go for it. Sau… nu mai pupi :))
Uite, eu am o relație, nu cea cu Muza ;)), alta, care a început când ar fi trebuit să se termine. 
Ne strângeam mâinile, ne felicitam pentru o reușită, dar atât ar fi trebuit să fie tot!
Eu sigur nu eram pregătit pentru relația asta. 
Între timp s-a dovedit una dintre cele mai frumose. Știi tu, genul acela de relație care nu are sfârșit fericit. Are un va urma reușit.

Intră pe link și vezi de ce spun că e ceva… ce nu mai pupi:)
Back to Top