Dăm tare cu pumnul.
Mergem cu 260km/h, dar convingem polițistul să ne lase carnetul. După o jumătate de oră de discuții. Paradoxal, ajungem mai târziu la Constanța decât o începătoare care respectă viteza legală. Pe ea n-o oprește nimeni... deci nu pierde timp.
Suntem unul dintre cele mai macho popoare de bărbați din lume.
O avem mare. Nu știe carte, dar ține loc de logică. Are... nu-i așa... o logică a ei.
Vrem să fim stăpâni. Să fim stăpânii femeilor noastre, mașinilor noastre, caselor, etc... dar nu ne putem stăpâni... firea.
Spunem lucruri pe care le regretăm, dar avem puterea... să nu recunoaștem nici tăiați.
Vorbeam la un eveniment de modă cu un gentleman made in England. Am vorbit despre mașini și despre femei. Ambele... frumoase.
Era de mai puțin de un an în România, dar știa deja ceva despre românce. Ceva ce uneori nu știu nici ele: nu toate apreciază politețea, pe care o văd ca pe un soi de slăbiciune.
Nouă ne plac bărbații care se bagă-n față. Nu cei care stau la rând. La Londra se stă la coadă și la autobuz. Cum poți să explici asta cetățenilor de la metrou care intră buluc de nu poți să cobori la Victoriei?
Mi-a fost un pic jenă.
Pentru că la 20 de ani și eu credeam că trebuie să speli pe jos cu oamenii ca să dovedești cine ești.
Pentru că și eu confundam forța cu agresivitatea. Când îți trebuie mult mai multă putere să îți pui singur frâu.
Este forță pură în discreție: nu compari un tabloid cu un roman de Kundera.
E forță pură într-un bărbat care nu aruncă acuzații înainte să verifice. Care iartă. Care înțelege. Care își cere scuze când trebuie.
Acum, serios, între un păun care vrea mereu să epateze și un leu care nu face mișcări inutile... care credeți că are mai multă... forță?
Foto: Yair-Leibovich
P.S. Dacă tot vorbim de forță, să mă iau și singur un pic la mișto :) Vezi video:
P.S. Dacă tot vorbim de forță, să mă iau și singur un pic la mișto :) Vezi video:
