Nu cred în cărți de “dezvoltare personală”. Cred în cultură generală.



E o modă periculoasă. O singură carte care să te învețe tot. Cum să te porți, cum să gândești, cum să faci mai mulți bani.
În curând... Cum să ai ochi albaștri.
Natural. Bând cerneală.

 
Ca Bitterul suedez care vindeca 1000 de boli, așa sunt și cărțile de dezvoltare personală: din secunda în care ai dat banii pe ele te și simți mai deștept.
Ca fost sportiv de performanță am un deja vu. Mulți dintre colegii mei își doreau să ajungă campioni în două luni. Cu steroizi. Așa cum vor cumpărătorii cărților de dezvoltare personală să fie mai realizați de seara până dimineața.
Nu cred în acest cub de delicat cultural care poate să dea gust unui om insipid.
Dar altfel sunt un om credincios.
Cred în Mihail Sebastian, în Eugen Ionesco, în Wilde, Sartre, în Eyvind Johnson, Fowles, Joyce, Marquez, Faulkner, Mann.
Și mai cred că ar trebui să înțelegem toți că oricât de bine ar da un coverphoto cu o replică din Charles Bukowski sau Oscar Wilde... oamenii aceștia au scris cărți. Nu citate.

Foto: eylultatt

Back to Top