El a făcut electronică. Rocker. Anii 80. Când era periculos să fii rocker. Pletele te puteau băga în belele grav de tot. Te tundea miliția pe stradă!
A văzut-o pe ea la un “ceai”.
Așa se chema pe atunci când cineva aducea un magnetofon, altcineva niște chestii de mâncat și toată lumea, mână de la mână, aducea alcool.
Ceai nu aducea nimeni.
Erau anii 80 în România. Dacă întrebai pe cineva “Bei un ceai?” îți răspundea “Da’ ce-s răcit?”
Nici când l-am cunoscut eu, prin anii 90, electronistul nu prea știa englezește. Lămpile din televizoare și amplificatoare erau rusești, nu-ți treabuia limba engleză. Și totuși în acea seară el a invitat-o la dans și a vrut să o agațe traducându-i versurile cântecelor.
Prima piesă (își amintea perfect) a fost The Power of Love cu Jennifer Rush. (Adică Jeni Făraș, cum o știa tot românul :))))
Pentru cei care s-au născut cu aspirator în casă, “fărașul” este tava aia pe care strângi de pe jos când dai cu mătura.
A mers cum a mers că “I am your woman & you are my man” nu e greu să traduci.
Dar a doua piesă a fost de la Queen: I Want to Break Free.
Când el i-a spus pe sub mustață “E greu de tradus asta! E o metaforă! Vreau să SPARG LIBERTATEA” ea n-a mai rezistat și a început să râdă cu lacrimi și convulsii. De chemat salvarea, nu alta.
Când a reușit să respire i-a spus, râzând cu ochii încă: Sunt profesoară de engleză.
E ca atunci când cineva îți povestește un accident grav. Nu poți să-l întrebi
“Și? Ai scăpat?”
“Evident, prostule, doar vorbim”
Dar tot îmi venea să întreb, deși eram la botezul celui de al doilea copil: Și? Te-a mai vrut?
Evident, prostule, că nu căuta un traducător.
Căuta un bărbat pentru care fericirea ei să nu fie o limbă străină.
