Cică ne-am “emancipat”, dar în continuare ne e rușine că avem sentimente, întâmplări cu sfârșit neașteptat, etc.
Și Muza a lansat, în EXCES DE SINCERITATE, un apel ca întrebările să vină cu acceptul de a da numele. Ți-ai găsit!
Apropo, acest text e scris la patru mâini și două minți, împreună cu Ramona.
E multă prostie în minunata lume nouă. Inclusiv șablonul în care el pune genunchiul jos și ea strigă înnebunită de fericire “Da! Da! Daaaa!”
Hai să vedem alte “filme”
El o cere de nevastă și ea…
…ea se uită prin el și zice “pas”
El o cere și ea zice…
…dar eu nu vreau copii. (E în job description, doar se știe).
El își ia inelul înapoi.
El o cere și ea spune…
…am pe altcineva.
Nu, nu m-aș mărita cu el, dar în niciun caz n-ar fi OK să mă mărit cu tine.
(flashback: Am primit cel puțin 20 de mesaje de la bărbați și femei care aveau amanți înainte să se căsătorească și i-au păstrat și după)
El nu o chiar cere. Mai mult discută direct nunta, invitații, etc.
…ea zice: Frumoasă listă, dar eu nu vin.
După ce mi se scriu asemenea povești întrebarea cea mai frecventă este: Ce e în neregulă cu mine?
NIMIC.
Și nici cu el (de cele mai multe ori).
E ceva în neregulă cu relația. S-ar putea să vrei să faci copii… cu altul.
E ceva în neregulă cu părinții… care i-au spus “ca ce stă fata asta cu tine, îți bați joc de ea, că are deja 30 de ani”
E ceva în neregulă cu societatea. Care are mai multe tulburări de personalitate decât un bolnav psihic.
Căsătoria e un ritual de trecere. E normal să nu-l faci cu un om care nu-ți mai spune nimic!
Și totuși, probabil că nici tu n-ai spus nimic și ar fi trebuit să spui de câteva luni. Ai tot amânat. N-ai avut curaj. Abia aici s-ar putea să ai tu o problemă. Din teamă să nu rănești ai ajuns să rănești și mai tare.
Sau din teamă să nu rămâi singură.
Vezi că și zilele în care ești fericită și cele în care ești nefericită tot 24 de ore au. La fel și zilele în care nu mai simți nimic. Doar că astea ar trebui să vină, nu după căsătorie, ci după deces.
