Când încă nu făceam nimic altceva cu dânsa decât pipi, băieții mari spuneau că “mănânci pe lumea ailaltă ce nu f*ți pe lumea asta”.
Eram extrem de nedumerit. Cum adică mănânci? Canibalism pe lumea ailaltă? Mănânci toată femeia cere ți-a scăpat sau doar acea parte din ea? :))
Dar, dacă le-a scăpat mai multora? O împart ca pe o pizza?
Cert e că la 17 ani același “sfat” mi-a fost dat de o femeie. “Să nu ratezi niciuna”. Această rară situație în care bărbații și femeile păreau să aibă aceeași opinie mi s-a fixat atât de bine în minte încât până la 23 de ani făcusem destule prostii să pot scrie până la 50. Am învățat mai greu din ele, așa că nu m-am oprit din făcut greșeli la 23 de ani și ceva îmi spune că nimeni nu o face.
Întrebarea de mai sus mi-a fost pusă de mai multe femei. M-am uitat în trecutul meu și parcă nu eram cel mai potrivit să vorbesc. Apoi m-am mai uitat o dată și mi-am dat seama că, la dracu’, poate trebuie să fac, vorba Muzei, un exces de sinceritate.
Amanta nu e ca soția. Nici măcar ca iubita. Nu vă mutați împreună, nu se rostesc jurăminte în fața popii, nu există un STATUT de amantă. Nici măcar nu e clar de când a devenit amanta ta și nici dacă n-ai devenit tu cumva amantul ei. Unii spun că de la prima cafea. Alții că de la primul orgasm.
Vorba unui prieten bodyguard: Dacă înțelegi unde bat :))
Cum nu există un statut, nu există nici obligații. Obligații ai acasă. Dacă ajungi să ai obligații și la amantă ești chiar mai prost decât prevede legea.
Nicio amantă nu o să te întrebe de unde vii la ora asta! Pentru că știe. Vii de la nevastă. Problema apare abia când miroși a alt parfum decât al nevestei. Are și amanta orgoliul ei.
Mă urmăriți? Sper că la fel de atent cum își urmărește nevasta bărbatul când crede că o înșală. Așadar, dacă nu există obligații (și nici statut) DE CE SĂ SE MULȚUMEASCĂ DOAR CU UNA???! Ce l-ar putea împiedica pe bărbat să aibă două amante? Doar să-l țină p**a și să aibă timp.
Și pentru hoț e dificil primul furt. Și pentru miliardar… primul milion. Pentru bărbat prima amantă este pragul psihologic. Cum vrem să ne arătăm puternici… cred că toți l-am trecut măcar o dată și cum o singură amantă e așa o abatere mediocră, mulți am încercat două. Evident, în același timp.
Știți ce mi se pare relevant pentru ipocrizia lumii în care trăim?
În cele mai multe cazuri femeile vorbesc cu mai multă însuflețire despre un bărbat care are două sau trei amante decât despre unul care are doar una. Iar despre cel care are doar nevastă nu vorbesc nimic.
La fel și în filme. Ați văzut multe seriale despre bărbați care se duc la serviciu, vin cu flori acasă și nu fac în general “nimic deosebit”? N-ați văzut, că e plictisitor.
Abia în momentul când normalitatea, fidelitatea și respectarea promisiunilor vor fi COOL nu o să-mi mai pună nimeni întrebarea asta!
Cred că primul pas spre o monogamie fericită (există și așa ceva) ar fi ca fiecare femeie să aprecieze fidelitatea soțului la justa ei valoare.
