Am obiceiul să întorc complimentele. E un fel de mulțumesc. Însă nu o dată mi s-a întâmplat să scriu unui cititor sau unei cititoare “Și voi străluciți în poze”.
Ce faci când ești cu cineva în poză și cu altcineva în gând? Și el sau ea fiind cu cineva în poză și cu gândul la tine?
Ce faci când ai niște poze de familie perfect retușate…
…dar o viață de familie lipită cu scotch?
O mască triplă din care doar în cei șase ochi poți să ghicești adevărul.
Viața pe rețelele sociale tinde să devină un rai virtual. Femei frumoase și bărbați curajoși. Comentarii îndrăznețe de la bărbați care înghit în sec când sunt cu tine în lift. Cuvintele ies mai ușor din degete decât din gură. Laptopul ca o platoșă. Internetul ca un coi în plus. Culmea, nici așa mulți nu reușesc să aibă două…
Eu cred că am avut o șansă frumoasă cu acest 2nd life. Șansa de a fi noi înșine. De a găsi oameni ca noi. Era normal ca atunci când vezi câtă lume a apreciat clipul de la Creep pe Youtube să realizezi că și oamenii care “don’t belong here” aparțin unui grup.
Am avut o șansă frumoasă, dar suntem pe cale să o ratăm.
Laptopul poate și trebuie să fie canapeaua omului modern. Psihologia poate și trebuie să înțeleagă asta.
Pagina ta poate și trebuie să fie o casă. A doua. Mai mare. Unde pot să vină și prietenii din State fără să zboare 14 ore. Instant. Bună, ce mai faci?
Bine.
Bine răspunzi când nu vrei să vorbești.
Ești într-un bar discutând despre viață cu un străin la 1 noaptea. Lunea. Ce problemă ai? E normal să ai una, altfel erai acasă.
Ești pe facebook la aceeași oră. Tot luni. Probabil tot cu un pahar în dreapta laptopului. Eu sunt stângaci :)))
Hai să nu ne mai ascundem.
Vom avea mai puțini prieteni?
Mulți nici nu vor prieteni. Vor admiratori.
Lasă-i să se admire între ei.
Eu și cu tine vrem lucruri adevărate. Iubire, ură, confesiuni, zâmbete, palme adevărate să fie!
Știți că mulți oameni ne-au criticat, pe mine și pe Muză, pentru un interviu în care spuneam că avem o dragoste cu năbădăi? Că ne certăm? Că ea a plecat definitiv? (de mai multe ori).
De atunci m-am decis nu numai să nu ascund, dar să las să se vadă și mai tare că iubirea perfectă, cât mă duce pe mine capul, nu se întâmplă între oameni perfecți pentru simplul motiv că așa ceva nu există!!!
Am zis-o de când încă lucram în ProTV:
Noi suntem două imperfecțiuni care se potrivesc perfect.
(articolul aici: http://www.radufconstantinescu.ro/2013/07/daca-n-o-iubesti-dimineata-n-o-iubesti.html )
Decât să fiu cu cine nu-mi place (sau cu cine nu mă mai place) pe o insulă exotică... mai bine în roata din Herăstrău, cu cine iubesc.
Vezi poza? Ne-a făcut-o o prietenă și "excursia" a costat... 10 lei tura. O tâmpenie. O plăcere EXAGERAT de simplă. Puteam sta și pe bancă :)
Da, ca pensionarii.
Binele simulat e ca orgasmul simulat: un rău machiat excepțional.
Vezi să nu-ți rămână fața pe pernă. N-ai vrea să vezi nici tu, în oglinzile adevărate, cine ești.
