Femeile au o vorbă, îl caută pe Mr. Right. N-am auzit niciun bărbat care să o caute pe Mrs. Right.
Societatea glorifică „relațiile lungi”, nu pe cele fericite.
Sărbătorim anii de căsnicie, nu pe cei de dragoste.
Nu există „iubirea de argint” sau „iubirea de aur”.
Există nunta de argint.
Nunta de aur.
După ce nunta inițială a fost „de euro”. :))
Dacă toți suntem de acord că între calitate și cantitate e o diferență, de ce nu alegem altfel între intensitate și… durată?
De ce nu ne dorim unul altuia „Ani frumoși”, ci ne urăm “La mulți ani”?
De ce nu ne urăm „Casă fericită”, ci “Casă de piatră”? Bate rezistența totul?
Eu vă doresc o casă de… nebuni.
O casă unde cadourile de sub brad să conteze mai puțin decât oamenii din jurul lui.
O casă unde voi să faceți regulile și tot voi să le schimbați.
Iar cei (încă) necăsătoriți să fie suficient de nebuni încât să o facă, dar şi suficient de deștepți încât să aleagă corect cu cine.
Pentru mine, e simplu: Nu trebuie s-o placă maică-ta, că nu ea o… pardon, iubește.
Nu trebuie să știe găti, că e femeie, nu aragaz.
Nu trebuie să fie genul care atrage atenția cu orice preț, ci să câștige respectul. Inclusiv pe al tău.
