Ne putem găsi drumul înapoi spre acel „noi” care făcea invidia altora palpabilă?
Ne putem întoarce la bine când e rău?
Soarele acela pe care îl așteptăm pe strada noastră răsare în fiecare zi, dar nu se vede pentru că nu ştergem norii.
Când te îmbolnăveşti, nu te împușcă doctorul, ca să nu te mai chinui. Te vindecă.
Tentația rezolvării problemelor printr-un nou început aparţine de multe ori oamenilor care, de la bun început, n-au iubit mai deloc.
Aleg un nou început.
Și fac aceleași greșeli.
Cele mai frumoase cupluri nu sunt așa pentru că nu se ceartă. Ci pentru că membrii lor găsesc mai ușor motivele de a rămâne împreună, decât pe cele pentru care s-ar despărţi.
Cine spune că o pereche reușită nu trece prin cumpene, acela minte.
Cine zice că frumusețea fizică îți garantează fericirea, acela bate câmpii. Frumusețea unei femei nu-i garantează acesteia nici măcar mai multe oferte, pentru că pe mulți frumusețea îi inhnibă. Alegerile ei îi aduc sau îi pun pe fugă fericirea. Iar pentru alegeri frumusețea nu ajută. N-ai nevoie de chip, ci de cap.
Cine crede că bărbații realizați financiar sunt automat fericiți, acela n-a cunoscut vreunul. Fericirea nu e un sold. Nu mergi la bancomat și nu-ți apare în loc de sumă afirmația: Sunteți foarte fericit astăzi, domnule Constantinescu!
Variabilele sunt multe, dar jumătate dintre ele se află întotdeauna la tine. Când ți se pare greu cu iubita ta, gândește-te dacă ți-ai făcut treaba.
Când vrei să te plângi că iubitul tău nu are suficient timp pentru tine, gândește-te că, în felul acesta, are suficienți bani pentru voi.
De multe ori, oamenii spun că îi bântuie trecutul. Că amintirile urâte revin. De ce să nu ne întoarcem de bunăvoie către amintirile frumoase? De ce să nu mergem undeva unde am fost prima oară într-o vacanță împreună?
Iar când ne consolăm că n-a fost vina noastră, nu strică să realizăm că relațiile nu încep şi nu se termină doar de la el sau doar de la ea. Ca la un dans în timpul căruia toți îl văd pe cel care pleacă și toţi dau vina pe el, fără să știe de câte ori partenerul l-a călcat pe picior și de câte ori și-a călcat singur pe mândrie doar pentru ca dansul să meargă mai departe.
Totuși, ce s-ar întâmpla dacă ambii dansatori şi-ar învăța reciproc mișcările ceva mai târziu, în loc să renunțe? Ce s-ar întâmpla dacă, după fiecare greșeală, nu ne-am mai face că plouă, ci ne-am cere scuze?
De multe ori, fericirea e pentru oamenii încăpățânați. Pentru oamenii care nu renunță ușor la alți oameni.
