Există bărbați care te-ar face fericită pe tine și bărbați care ar face-o foarte fericită pe mama ta. Tu ce crezi că e mai important?


Îmi iubesc mama. Poate prea mult. 
Mereu am vrut să-i dovedesc că sunt mai bună decât alte fete 
care ba mâncau mai mult, 
ba învățau mai bine, 
ba dormeau la prânz, 
ba erau mai ascultătoare 
plus că nu aruncau carnea din mâncare la pisicile deja obișnuite cu bunătăți care stăteau mereu în fața ferestrei de la etajul 1. 
Ca în poveștile cu câini credinicioși care nu pleacă de la mormântul stăpânului, pisicile alea mai trec și acum pe acolo sau poate sunt pisoii pisoilor lor, nu știu. 
Știu că mama, în felul ei, m-a susținut mereu, chiar și atunci când eram o copilă teribilistă într-o gașcă de băieți și am desenat o frumusețe de organ masculin pe holul blocului. O să-mi aduc aminte toată viața cum m-a apărat în fața vecinelor spunând: “Ramona e o artistă”. Neînțeleasă :) (Aveam 7 ani, dar nimeni nu mi-a zis Micuța Hefner)
DAR…
Radu nu ar fi fost prima alegere a mamei mele. Poate nici măcar ultima :) 
Așa cum niciunul dintre iubiții mei nu cred că i-a dat mamei acea senzație de liniște pe care toate mamele și-o doresc. 
Fericirea la femei este cam așa: ne-o dorim toate, despre ea vorbim multe, dar de avut par să o aibă numai unele despre care se zice “ale dracu’ norocoase”.
Am și eu o părere despre norocul ăsta: cu cât ești mai atentă când alegi, cu atât vei fi mai norocoasă :)
Cu cât o să asculți mai mulți oameni, dar o să faci tot cum crezi tu că e bine, nu cum spun ei, cu atât vei fi mai norocoasă. 
Cu cât o să ai grijă și la cât mănânci, dar și la ce spui și ce faci, cu atât vei fi mai norocoasă. 
Iar la fericirea mamei mele am învățat să mă gândesc în felul următor: lucrul care știu sigur că o face fericită este să ne vadă pe mine și pe sora mea… fericite. Nici cumnatul meu nu ar fi fost prima alegere a mamei mele :) Se pare că niciun bărbat nu era suficient de bun pentru noi :) Acum știu că se mândrește cu noi amândouă poate și pentru că la un moment dat n-am ascultat-o, ci ne-am văzut de viața noastră. 
Cred că nu m-am exprimat foarte bine și am lăsat o ușoară impresie de familie perfectă, chiar aristocratică, așa că vreau să distrug senzația asta: suntem balcanici, ne aprindem ușor, dar nu ne certăm între noi pentru alții, ne certăm cu alții pentru noi. 
Știu că așa e și la tine în familie, nu? Și ai avut aceleași discuții cu mama ta, n-am dreptate?

Însă la un moment dat trebuie să realizezi că bărbatul ales de tine trebuie să o satisfacă pe mama ta la modul figurat, însă pe tine trebuie să te satisfacă la modul propriu. 


Back to Top