De ce nu purtăm verighete. (night și anume reading :)







Nu suntem mai deștepți ca alții. Nici mai ambițioși. Singura noastră ambiție e să fim fericiți, singurul moment clar de inspirație comună a fost când ne-am da seama ce ne-ar face. Să rămânem împreună.

A făcut înconjorul internetului, că e rotund, dar s-a mai vorbit și pe la colțuri despre poanta Muzei care, neștiind ce să-mi ia de ziua mea, mi-a luat numele. Acum doi ani.

N-am avut timp de pregătiri, mama ei nu era în țară, așa că “mireasa” a fost într-o rochie neagră. Într-un club. Pentru o noapte albă.

OK. RĂSPUNSUL LA MULTELE ÎNTREBĂRI DE GENUL "DE CE NU PURTĂM VERIGHETE: Unii oameni sunt căsătoriți. Și vor să se aibă unul pe altul "la mână". Noi suntem îndrăgostiți. Ne avem unul pe celălalt la inimă :)

N-am nimic împotriva aurului din verighete, dar dacă promisiunile nu au la fel de multe karate și oamenii sunt falși ajung să fie puse două câte două, desperecheate, pe noptiere, prin hotelurile amanților.

Nu judec. Cu atât mai puțin nu condamn. Multe femei își datorează căsniciile de lungă durată altor femei, din alte căsnicii, la fel de îndelungate. Da, eu sunt ăla care a scris pe Cavaleria.ro “Amanta cui e soția ta?”

Tot eu sunt ăla care a scris în Necenzurat la întrebarea unei cititoare dacă “Sexul e mai bun în căsnicie?” răspunsul “Mai bine, nu, doar mai des”.

Pentru că excepțiile nu confirmă nicio regulă. Ele trebuie să devină suficient de multe pentru a creea o regulă nouă.

Cred cu toată puterea mea că eu și Ramona suntem asemeni multora dintre voi, pe care oamenii nu-i cred, adepți ai unui romantism de tip nou, realist, venim din relații care păreau perfecte și n-au fost. Și vina nu a fost (doar) a celuilalt. Poate chiar nu a fost DELOC a celuilalt. Știm jocul. Știm și regulile, dar și cum să trișezi. Credem unul în celălalt nu din inconștiență, ci pentru că ne-am verificat, fără să vrem asta. Ne-a validat viața. Ne-au validat încercările fiecăruia pe care le-am depășit împreună.

De ce nu avem verighete?

Pentru că o să ni le pună, așa cum trebuie, un preot. La malul mării, în nunta noastră simbolic organizată pe stilul Cast away, o invenție de oameni nebuni, care vor trimite invitații “SOS in a bottle” și le vor cere tuturor bărbaților să vină nebărbieriți :)

Iar în anul acesta ziua mea pică într-o sâmbătă.

Nu, nu suntem vedete, aceasta nu o să fie “nunta anului”. Pentru că anii trec repede. Nunta aceasta o să fie pe viață, durează mai mult.

De asta mă bucur că voi ați votat, fără să știți, varianta de titlu a viitoarei mele cărți cu care țineam eu, în secret. Titlul este ULTIMUL ÎNCEPUT.

Ceea ce vă doresc și vouă. 




P.S. Ce s-a întâmplat între timp vedeţi aici. Dacă nu ştiţi deja: http://bit.ly/OstafiNuntaRamonaSiRadu


Update. Uite că am realizat că suntem în 2019, ne-am căsătorit (religios) din 2016 și TOT NU PURTĂM VERIGHETE. Rar, la ocazii. 

De sărutat, însă, o sărut în fiecare zi. 
Chiar și când mă enervează!


Back to Top