O urăsc la nebunie! Cum arată relația pefectă pentru cei care NU O AU! (2.0)



Cine caută liniștea să se ducă la cimitir. Ca-n bancul ăla cu babele la înmormântare: 
Auzi, tu câți ani ai? 
93
Și mai mergi acasă? 
Urât, știu, dar femeile știu că dacă vrei să ai o mobilă de bărbat, să dea bine în sufragerie, îți iei gândul de la țipete în dormitor! Singurul mod în care te va face să transpiri e dacă-l muți.
Dacă vrei un autoturism de bărbat, să te ducă pe peste tot, o să-ți dai seama că l-ai cam lăsa în parcare, da’ nu poți. 
Și bărbații știu că dacă vrei o femeie 100% castă trebuie să iei una pe care n-a vrut-o nimeni. Unul de la Constanța, un refugiat, Ovidius, a spus asta :)

https://www.curteaveche.ro/p/psihologie-pentru-oameni-obisnuiti-ediție-de-colecție-vol-1-2




Sună ca o curată sinucidere, dar o să spun că mă scoate din minți ideea că eu și Muza am fi un cuplu perfect. Pentru că fiecare își imaginează altfel “perfecțiunea” asta și OAMENII ÎȘI DORESC ÎN GENERAL DOAR CE NU AU. 
Ce au deja devine istorie.
Bărbații își imaginează relația perfectă ca pe o mașină frumoasă și rezistentă. Să ți-o admire toată lumea la stop, dar să nu trebuie să o duci prea des la mecanic. 
Ei bine, ca să-ți admire toată lumea femeia la stop ea trece printr-o mică revizie zilnic și prin unele mai mari (păr, unghii, cosmetică) o dată pe săptămână. Nu ți se mai pare gravă aia de 60.000 când schimbi distribuția.
Femeile și mașinile seamănă mult: dacă nu ai grijă de ele... te lasă :)

În relația perfectă interesul nu moare pentru că există încă farmecul discret al nesiguranței. Nici tu nu ești chiar liniștit să lași pantera erotică să mai iasă și fără tine, nici ea nu cântă Oh, not my baby... un pic de gelozie e esențială...
În relația perfectă comunicarea nu merge domol, gen Cotele apelor Dunării... mai degrabă seamănă cu un teatru radiofonic pentru vecini. Da :) Și noi avem :)
În relația perfectă femeia nu stă nici în spate, dar nici în față. Un bărbat supus aparține deja trecutului, chiar dacă el nu și-a dat încă seama.
Amuzant e că până pe la 30 de ani... când ești în relația perfectă nu ți se pare deloc că ar fi așa...
Vezi certurile de un minut mai mari decât fericirile de o săptămână.
Vezi pasiunile lui obositoare... el îți vede prietenele la fel de obositoare...
Vezi două trei defecte ignorând o sută de calități...
Vezi foarte clar ce ar trebui să schimbe la ea... abia când pleacă realizezi că erau câteva lucruri de schimbat și la tine.

Apoi te miri cât de goală poate să-ți fie mâna fără mâna ei.
Și cauți.
Acel casting de bărbați când îți vine să spui: Neeeext!
Acel înșir-te mărgătite... când ne lăudăm noi cu câte am avut.
Ai impresia că viața e prea scurtă pentru relații de lungă durată. 
Pentru relații, da. 
Pentru iubiri, nu. 
Relația e atunci când găsești un om cu care poți să trăiești. 
Iubirea e când găsești un om fără de care simți că nu poți să trăiești. 
Ca niște jucători de poker, toți am avut în mână cărți bune și cărți proaste. Iubiri bune și iubiri toxice. 
Diferența între fericiți și nefericiți este că primii au știut ce să păstreze și pe cine să lase. 


P.S. Bonus super video. Marius Sfetea pentru Revista Nunta.  


Nunta By Carmen Ionita - Editia de Toamna from carmenevents.ro on Vimeo.
Back to Top