M-am plictisit de tine. Da’ ce-s eu? Entertainment?



Îmi scriu mulți că se plictisesc. Nu în seară, în relație. Merge cât merge și apoi stă. Unii sunt tineri. Tinerețea e timpul experimentelor când e foarte greu să faci greșeli de neiertat. 
Alții sunt mai puțin tineri. Și de multă vreme sunt plictisiți. Doar că și-au dat seama mai recent. 
Unii sunt îngrijorați și vor să-i “vindec”, alții sunt siguri că plictiseala lui i se datorează… celuilalt. Ei vor să-i aprob. Să simtă că e bine ce fac. 
Niciodată nu e bine. Pentru că de cele mai multe ori când iei dragostea în glumă, la final nimeni nu râde. 
Există însă vârste când e pardonabil. Habar n-ai de capul tău, cum să știi de inima ta?
Pentru toți cei care spun însă: M-am plictisit! după o relație de ani de zile am niște întrebări în loc de răspunsuri.
Te-ai plictisit de ea? Sau ai consumat-o? Ai luat ce era frumos și dai bir cu fugiții la greu? Nu mai e tânără? S-a îngrășat după naștere? Măi, Făt frumos, vezi că femeia, când își pune mintea, e foarte “reciclabilă”. O să o vezi mai frumosă la brațul altui bărbat. 
Și tu, femeie, te-ai plictisit de el? Nu ți se mai pare amuzant? Da’ ce era el? Show de improvizație? Dar când a improvizat banii pentru vacanța aia mișto a fost bine? 
Mi se pare una dintre cele mai mari nedreptăți afirmația asta: m-am plictisit. Și asta pentru că și eu am spus-o. Și mi s-a spus. Din fericire în tinerețea de care tot vorbesc că le iartă pe toate. 
Dar pentru relațiile trecute prin toate mi se pare că ar trebui măcar să avem decența să spunem “nu mai merge” și să ne recunoaștem partea noastră de vină. 
Ce voiai să fie celălalt? Număr de comedie?
Nu sunt sigur că înțeleg, femeie… Când îți era greu și nici prietenele nu-ți mai răspundeau la telefon nu voiai să facă mișto de tine. Îl voiai psiholog. Și a fost. Și instalator, responsabil montaj Ikea, șofer, omul pe care-l chemai când te speriai de un păianjen. Acum “te-ai plictisit”. 
Ciudat, bărbate.  Când ai fost bolnav nu prea aveai chef de glume. O voiai asistentă medicală. Și a fost. Apoi a mai fost și economistă, secretară, secretoasă, decorator, cel mai bun prieten. Deși n-ai recunoaște asta, cu ea ai împărțit greutățile. Prietenilor doar le povesteai despre ele. 
Și oamenii cei mai răi au parte de o înmormântare creștinească, chiar dacă nu i-am iubit. E păcat să aruncăm la gunoi, fără vreo explicație, o relație în care cel puțin unul dintre cei doi și-a pus sufletul.
Trebuie să înveți să respecți și sentimentele celuilalt. Nu de alta, dar karma are simțul umorului foarte dezvoltat… Gândește-te ce s-ar întâmpla dacă mâine, când o să-ți pui tu tot sufletul într-o relație, ai da peste unul sau una… ca tine?

foto: madziix



Back to Top