Scris de Cristina Pavel. 25 de ani. Nu cred că mai e nevoie de comentarii :)
Citiți ;)
Citiți ;)
Am intalnit fel si fel de barbati pe care i-am impartit in doua categorii; unii au destul de multa experienta in a conduce o discutie, unde o discutie inseamna ca nu vorbesc doar ei, iar cei din a doua categorie, AROGANTII, carora orice le-ai spune , iti lasa impresia ca nimic nu este nou pentru ei.
De ce oare? Intrebarea nu este adresata lor, ci mie :
De ce oare,totusi, ma atrag genul asta de persoane?
Pentru ca vreau sa aflu ce se ascunde in spatele zidului ala chinezesc pe care ei il ridica atunci cand discutia ar trebui normal sa isi deschida aripile?
Pentru ca imi dau batai de cap?
Pentru ca imi taie aripile?
Pentru ca trebuie sa imi fac mereu "temele"cand ies cu o astfel de fiinta? (Oare ce sa ii spun,ce il intereseaza....cat de false sau adevarate sunt postarile lui de pe facebook?!)
Pentru ca nu sunt suficient de matura sa apreciez un om cu o personalitate echilibrta?
Ce se ascunde in spatele zidului!? Incerc sa dau cu presupusu`, sa identific microexpresii sau reactii involuntare, incerc sa imi confirm de fapt ca ma pricep la asta, pentru ca de cele mai multe ori nu se ascunde nimic si tot de cele mai multe ori constat ca am dreptate ….
Barbatul era doar desenat pe zid. In spate era doar un gol.
Ca o firma luminoasa care anunta o cina nemaipomenita deasupra unui restaurant inchis.
De fapt, multi dintre aroganti nu sunt aroganti deloc, dar atunci cand esti corigent la arta conversatiei si nu poti sa te folosesti de ea ca arma, gasesti interesant acast comportament. Pana la urma este sau nu interesant?
Este. Pentru ca tot ce pare inaccesibil te face curios,te ambitioneaza.Stiu ei ce stiu sau nu stiu nici macar asta!?
Acesti baieti de cele mai multe ori cauta o femeie mult mai sigura pe ea, mult mai prudenta decat ei chiar daca asta o face MULT MAI PUTIN FEMININA!
Pentru ca arogantii nu vor sa-si rezolve punctele slabe.
Vor doar sa nu li se vada.
Mi se pare atat de putin masculin incat data viitoare cand voi mai iesi cu un barbat de genul asta, o sa joc eu rolul lui: o sa ii cumpar ciocolata, vin (in care ii voi scapa si un Xanax, poate isi da drumu` mai mult la gura), chiar si flori!
Consumatia insa nu o sa i-o platesc. Ca nici ei nu ne platesc noua consumul nervos, emotional sau de lacrimi! La naiba, de ce sa nu ne platim si greselile “nemteste”? Fiecare pe ale lui :)
