Dacă ți se pare prost, nu e prostul tău. Dacă era, avea grijă dragostea să ți se pară ce mult naiv. Ba chiar ingenuu.
Dacă ți se pare gras, nu e “ursulețul tău”. N-aveți idee câte femei am cunoscut care erau mai mult decât fericite cu bărbați prea slabi, prea grași sau prea scunzi să dea bine într-o poză de familie.
În poză nu dădeau bine.
În familie însă… da!
Dacă ți se pare prea leneș, prea iute la mânie, prea blond, prea brunet, prea negru, prea nebun… nu e al tău.
Nu din cauză că are toate aceste “defecte” nu-l mai iubești. Din cauză că nu-l mai iubești ți se pare că are toate defectele din lume :)
Tu ai impresia că ți s-au deschis ochii. Eu cred că ți s-a închis inima.
Dacă ți se pare că ea vorbește prea mult, nu e (sau nu mai e) a ta. Îți mai aduci aminte cum încingeai telefonul vorbind până la 4 dimineața cu ea? Atunci vorbea mai puțin?
Nu. Atunci te interesa ce spune.
Sau măcar așteptai să termine ca să o poți săruta.
Dacă ți se pare că nu mai râde la glumele tale pentru că nu se prinde… poate că n-ar strica să le mai schimbi.
Dacă simți din când în când nevoia să-i spui că e proastă, needucată, că te ține pe loc, că te face de râs în fața prietenilor tăi (relax, aici putem să vorbim pe față) nu-i spune! Spune-i în loc: “La revedere”.
În multe relații apare un moment când oamenii simt nevoia să se sfâșie cu fraze tăioase. Să se lovească până la plâns cu vorbe grele. Să decadă. Atât ca “noi” cât și fiecare în parte ca “eu”.
Nu da cu palma în obrazul pe care l-ai sărutat.
De multe ori ai senzația că oamenii nu pot să spună “s-a terminat” și se poartă din ce în ce mai urât până pleacă - de bună/rea voie - celălalt.
Nu mai e al tău. Sigur l-a mai remarcat cineva, cum ai făcut-o și tu ieri. indiferent cât de departe e acest ieri.
Nu mai e a ta.
Atât.
N-o mai iubești.
Dar asta nu înseamnă că n-o iubește nimeni.
Nu-i da în cap.
Dă-te la o parte.
E firesc să lași liber un loc pe care oricum… nu-l mai ocupi.
foto: madmanu
