Ea a tăcut pentru că i s-a părut bine. Să se termine cearta. Asta a ales. Apoi a tăcut pentru că nu mai avea de ales.
El i-a acceptat toanele pentru că ținea la ea. Dacă ar fi ținut la fel de mult și la el poate că mai deschidea gura. Mai pleca în oraș cu băieții în loc să o țină de mână, nu cumva să plece. Nu își dădea seama că dacă i-o fura un alt bărbat, cea mai mare pedeapsă era să-l lase să o păstreze :)))
Sunt colegi și colege, prieteni și prietene, necunoscuți și necunoscute care îmi scriu pe facebook. Mai ales oamenii aceștia pe care nu-i cunosc și care nu mă cunosc, ei chiar au ajuns la capătul răbdării.
Îmi e teamă că și eu, am ajuns la capătul răbdării să tot citesc mesajele lor, dar să nu le răspund tranșant. Scriu acest text pe Rammstein. Mutter.
Am evitat să vorbesc despre asta pentru că ȘTIU că mulți nu mă vor înțelege și vor sări cu gura în relațiile lor. Vorbesc de cei care se simt nedreptățiți fără să fie. Și mulți oameni mă vor detesta că am dat nas unor “bolnavi închipuiți”. E un risc. Dar trebuie să-l scriu pentru zecile de oameni care mi-au scris și care NU vor da nici share, nici like la acest articol, dar își vor da imediat seama că e răspunsul la întrebările lor. La poveștile lor. La nefericirea lor. Care trebuie să înceteze.
Escaladarea unui conflict în cuplu este gravă, dar renunțarea la argumentele tale “de dragul armoniei în familie” e daună totală!
E instituirea unei dictaturi.
E o formă de violență în familie.
Știți câte femei mi-au scris că mă citesc pe ascuns că nu-i lasă bărbații? E ca și când nu m-ar lăsa Muza să-l citesc pe Nicolae Steinhardt pentru că a fost (sau n-a fost) legionar!! Sau să n-am voie să ascult Rammstein pentru că ei nu-i plac!
Nu mă mai ajută muzica să fiu rău. Tot Rammstein, dar acum e Ohne Dich.
Eu știu bine de ce mulți cedează. Știu bine ce vor. Știu și ce obțin. Tot ce vor acum să evite.
Vor avea dreptul să tacă.
Să facă exact ce li se spune.
Și când vor executa toate comenzile perfect, li se va cere să le execute mai repede.
Ăsta e cuplu? Stăpâna cu un singur sclav?! Dictatorul cu o singură victimă?
Decât așa dragoste în genunchi, mai bine o ură de la egal la egal!
P.S. Și nu uita că singurele probleme cu adevărat rezolvate nu sunt acelea despre care nu mai vorbiți, ci acelea de care acum râdeți.
Foto: Need2Argue
..........................
Un motiv în plus de văzut viața în roz. O trupă la care țin enorm: Los Colorados. Pe mine ei, Leningrad și Gogol Bordello mă aduc înapoi din orice stare proastă.
Comentariile sunt blocate pe acest blog, dar sunt la liber (și la vedere) pe facebook :)