Semnează Luiza Șulț și are un blog pe care "scrie pentru ea". Scrie bine, de multe ori în daneză. Nu fac mișto. Am pus link cu blogul ei la finalul textului. Sunt sătul de texte triste, vin prea multe pe adresa mea, dar al ei mi-a atras atenția. I-am cerut părerea și Muzei. Acum îl public. Mai are ros să vă spun ce a zis? :)
..................................................................................................................................
Cu o mâna pe telefon şi o mâna pe câte o rufă murdară sau proaspăt spălată. Aşa se duce viaţă mea.
Se scurge, îmi scapă, aleargă de mine.
Cum am ajuns aici?
Gătesc fără tragere de inima şi câteodată îmi pun şi şorţ că să-mi înfrunt destinul mai bine, să-i arăt eu lui, că pot şi cu şorţ şi cu artă. Cu o mâna în oală şi cu alta pe condei.
Chiar dacă mi-ar creşte alte 10 mâini aş găsi câte o utilizare pentru fiecare în parte, ba o cratiţă, ba un castron, un tricou, nişte legume, un cuţit... ehe... atât îmi mai trebuie să devin gospodină perfectă.
Poate şi un lacăt la gură îmi trebuie să nu ţip, să nu mă isterizez între două tocăniţe şi o salată, să nu-mi spun trăirile interioare.
D-aia sunt femeie? Mă întreb câteodată în timp ce fac duş, iar gândurile mele îşi urlă amărăciunea care vine înapoi intensă şi cu ecou. Sunt o femeie de casă, realizez abătută şi plâng, doar plâng singură şi în tăcere să nu-l deranjez pe EL stăpânul inimii mele, dar mai ales stăpânul acestui loc pe care îl curăţ şi-l aspir în fiecare zi în pauza de la serialele siropoase pe care le tratez cu şerveţele soft aplicate pe nările şi pe ochii mei.
Ce-am ajuns?
Scriu şi plâng şi mai întind o şosetă pe sârma, mai răspund unui mesaj pe whatsapp.
Cine sunt? Mă întreb. Mă întreb şi atât. Mai contează cine sunt atunci când port şorţ?
............................
............................
Blogul Luizei în link: http://julien-traieste-vara.blogspot.ro
