Terapie intensivă cu fericire





Nu vreau o femeie cu sufletul prea mare, să încăpem toți.
Vreau una egoistă, să-mi poarte de grijă de parcă ar plăti leasing la mine.


Nu vreau o femeie care să se simtă în brațele mele “acasă”.
Vreau una care să îmi vadă viața ca un vehicol și să fie destul de nebună să urce din mers fără să știe unde mergem.


Nu vreau o femeie care să se roage de mine, că nu sunt Dumnezeu.
Vreau una care să creadă în ea însăși.


Nu vreau o femeie modestă.
Nimeni n-a câștigat Masterchef cu o mămăligă.


Nu vreau să vină mereu cu problemele ei. Asta n-am reușit încă, dar lucrăm. 

Sunt doar 24 de ore pe zi și din ele mi se pare că dorm prea multă tinerețe.

Ce s-ar întâmpla dacă măcar pentru o seară te-ai f**e în ele de probleme la propriu? 
Ai închide laptopul undeva, ați închide telefoanele și ați desface o sticlă cu șampanie chiar dacă nu aveți nimic de sărbătorit?
Lumea nu se va dărâma dacă nu muncești tu în seara asta!
Tu, însă, s-ar putea să te rupi dacă te tot întinzi.

Bea șampania aia de pe sânii ei. Tot... cupe sunt :)


Bea-o pentru că ai ce să sărbătorești. Că sunteți vii. 
Că v-ați găsit...
Doi nebuni în același salon :)

Bea pentru că nu ai o relație, ai o dragoste. 
Pentru că nu ai o femeie, ai o Muză.  

Într-una din seri am lăsat-o să intre la duș fără nicio aluzie. M-am prefăcut că lucrez.  Când a ieșit toată casa era decorată în lumânări aprinse iar muzica discretă era dintr-un playlist numit direct sex. O surpriză de o simplitate alarmantă, nu?
Fericirea nu-i așa complicată.


Nu vreau  ca femeia mea să respecte regulile acestei lumi, 
că sunt strâmbe. 
Vreau să mă respecte pe mine. 
Așa cum o respect eu pe ea. 


Și mai ales… nu vreau o femeie care să mă întrebe ce-mi place.
Am deja una care știe.


Foto: Adi Stoicoviciu



Back to Top