Bărbații se plâng că nu înțeleg femeile. Adevărul e că nici femeile nu înțeleg bărbații :)) Scurtă demonstrație.





Un adevăr care ustură ca o palmă peste duckface e că în cazul în care bărbații ar înțelege femeile e posibil să le placă mai puțin. 
Chiar crezi că ți-ar mai scrie poezii dacă ar știi că îndrăgostirea este pentru femeie chimie pură, iar decizia de a rămâne într-o relație e logică? 
Câți dintre bărbați știu că sărutul este analiza chimică a salivei și că în funcție de zestrea ta genetică femeia se declară mulțumită sau nu de compatibilitate? 
Câți cuceritori ar mai fi încântați de cucerirea lor dacă ar știi că femeia analizează potențialul bărbatului (long term) mai ceva decât HR-ul unei companii? 
Femeia e sexul slab? Mă apucă râsul. 
Am mai scris undeva că nouă ni se pare că suntem vânătorii supremi, că vânăm orice animal în mediul lui: păsările în aer, rechinii în apă.
Femeia e vânătorul suprem. EA VÂNEAZĂ BĂRBAȚI. 
Și pentru asta s-a antrenat minunat, dar unilateral. Femeile înțeleg bărbații doar după criteriile care le sunt lor de folos. Forță. Stabilitate emoțională. Gene bune pentru reproducere. 
Bărbații, chiar și cei mai puțin educați, sunt adevărații romantici. Ei vor să înțeleagă femeia de-a-ntregul. 
Femeile nu știu că și bărbații au momente de slăbiciune care nu trebuie mereu speculate. Uneori avem nevoie de ajutor, nu de teste.
Mda… femeia dă mereu teste bărbatului. Și își face tot felul de scenarii. Orice întrebare are o finalitate. Orice întrebare s-ar putea să fie parte a unui interogatoriu pe lângă care getapo-ul e mic copil.
CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ FEMEIA S-AR GÂNDI MAI PUȚIN LA CE POATE SĂ FACĂ BĂRBATUL EI PENTRU EA. ȘI MAI MULT LA CE POATE SĂ FACĂ EA PENTRU EL? 
Cum?? Ea ține casa. Sau se păstrează frumoasă pentru el. Sau îi crește copiii!!! De curiozitate… copiii aceia nu sunt și ai ei? 
Bărbatul are nevoie de recunoașterea meritelor. Culmea, el, care e blamat că e insensibil, știe (sau învață) să aprecieze o masă gustoasă. Dar ea nu remarcă eforturile lui de a aduce mai mulți bani. 
Bărbatul e un problem solver. Când îi povestești despre o problemă, el nu ascultă de dragul conversației. El se gândește instinctiv la o soluție. Dacă vrei compasiune inutilă și “vai, fată, chiar așa!” nu te duce la el. Pentru asta sunt prietenele tale. Sora. Mama. 
Ca să nu mai zic că atunci când îi rezolvi o problemă unui bărbat el vine cu mulțumiri. Femeia vine cu o problemă nouă :)))
Bărbatul se luptă suficient în societate. Vine acasă și constată că și acolo există reguli sociale. Așa, în doi. Femeia e micro-societatea bărbatului. Și uneori el resimte constrângerile sociale de acasă mai pregnant decât pe cele din exterior. Pe cei din exterior poate să-i trimită în mamele lor. Acasă nu poate! Culmea e că tot tu ameninți că te duci la mama. 
Ultimul adevăr incomod, dar nu cel din urmă. Femeile se plâng că bărbații vor să fie pe primul loc în familie. De curiozitate, ți-ar mai fi plăcut dacă nu era competitiv? Dacă nu era un alfa? Nu! Și atunci? Ce vrei de la el? 
Dacă femeile ar face un minimum efort să înțeleagă bărbații și-ar da seama că noi am rezolvat de multă vreme și problema asta. Se numește prietenie. Se numește respect reciproc. O vezi în prieteniile între bărbați și uneori chiar și între rivalitățile între bărbați. Noi ne batem astăzi și mâine s-ar putea să fim prieteni, dacă există suficiente motive. 
Femeile nu se împacă, chiar dacă există suficiente motive pentru asta pentru că nu își mai vorbesc, deci n-au cum să afle aceste motive!

Da. Bărbatul a rezolvat de mult problema asta a șefiei. Puteți să fiți alfa amândoi. Un rege are nevoie de regină, dar ea, ca să acceadă pe tron, trebuie mai întâi să înțeleagă asta. 
Back to Top