A: Aici sunt două situații. Una se termină brusc :
Să fii în pat cu unul și în cap cu altul înseamnă - cu rare excepții - lipsă de caracter.
A doua: Îmi plac golanii, dar mă feresc de ei.
De ce?
Până pe la 30 de ani dreptul la greșeală ar trebui garantat prin constituție.
În plus, eu cred că orice femeie care n-are o coastă de drac e cârpă de vase și orice bărbat care nu are câteva gene de golan nu e bărbat.
Creativitatea nu e posibilă fără o doză de obrăznicie.
Că doar nesocotești niște reguli când ești creativ.
În plus…
Golanii au calitățile lor: ei spun ce alții doar gândesc și fac ce alții doar doresc.
Și o să vă mai zic una. Eu am crescut într-un cartier mai puțin fericit, cu familii cu bătăi, sticle sparte în capete, cântece la răsărit, acordeoane numite pian de piept, miuțe, ruble, și cafteli. Ce mai! Adevăratele“Gusturi românești” :)))))
Dar golanii aceștia care nu ezitau să se bată pentru te miri ce îi excludeau pe cei care ciripeau la miliție. Sifoane. Așa li se zicea.
Sifonarii erau de cel mai multe ori oameni care NU aveau curaj să-și rezolve lucrurile direct și făceau referate. Cum se fac și acum în marile companii.
Parcă preferi un coleg care îți scuipă printre dinți adevărul despre tine, așa cum îl vede el, unuia care îi scrie șefului tâmpenii despre tine. Dacă ar avea curaj măcar te-ar pune în cc :)))
Înainte să judecăm oamenii n-ar strica să încercăm să-i înțelegem. Faptul că au alt set de valori nu înseamnă neapărat că greșesc. Faptul că au un alt set de principii, nu înseamnă că nu au.
Dacă pur și simplu îți plac golanii nu ai decât o singură soluție: să-ți găsești unul. Pe care fie o să-l domesticești, fie o să înveți să-l accepți. Că dacă-l domesticești nu o să mai fie exact ce ai căutat. Și revenim la situația de la punctul 1.
