Paradoxurile presiunilor sociale.


Multe te vor întreaba: Cum? Până la 35 de ani nu ești căsătorită? Însă nimeni nu o să te întrebe: Cum de ai 35 de ani și până acum n-ai fost fericită? 
Fericirea e opțională. Căsătoria e obiligatorie.
Mulți îți vor zice: N-ai până la vârsta asta un copil? 
Nimeni însă nu o să se mire că nu ai altele: o pasiune, de exemplu. Ceva care să dea sens. 
Lasă, mamă, că o să-ți dea copilul un sens de n-o să poți să-l duci!
Așa e. Un sens giratoriu.
Scopul ne definește mai mult decât talentele.
Slăbiciunile ne definesc mai mult decât aparențele.
Ce este copilul pentru un om care nu știe nici măcar ce vrea să facă? Știe doar ce vrea să aibă?
Acel părinte nu e altceva decât un loz care în aparență nu e chiar necâștigător pentru că pe el scrie… “mai trage un loz”.
Paradoxul cel mai mare e că nu familia e cea care presează cel mai mult. 
Cea mai mare presiune socială e a grupului generației tale.

Mereu ați făcut lucruri împreună. Acum majoritatea s-au căsătorit și o vacanță cu trei cupluri căsătorite e destul de aiurea pentru un cuplu în care asta nu s-a întâmplat. Nu mai zic dacă ești singură. 
Mereu ați vorbit despre orice vă trecea prin cap. Acum ei au copii și numai despre ei vorbesc!!


Generația e ca un val. Noul iPhone, noul job, noul născut. Toți trebuie să avem câte unul!! Altfel ieși din grup!
Ca valul acesta au mai fost multe. Oameni care să se desprindă din acest dans al fetelor de la Căpâlna și să vadă de curiozitate unde duce trenulețul sunt, din păcate, mai puțini. 


Da. poate o să vorbești mai rar cu prietenii pe care “i-a luat valul”, dar s-ar putea să fie bine. Dacă nu pot să te placă diferit de ei înseamnă că nu te-au plăcut niciodată, erai un fel oglindă în lift în care își verificau ținuta. 
Da. Poate că nu o să mai aveți subiecte comune. Dar asta s-ar putea să fie bine atunci când acestea ar fi fost frustrări comune, neîmpliniri comune, regrete la indigo. 

E minunat să ceri o femeie în căsătorie. Paradoxal, ești în genunchi la picioarele ei, dar te simți deasupra tuturor. 
E superb să zici DA. Asta când chiar îți dorești să zici da.
E foarte frumos să faci un copil, dar nu atunci când “toată lumea are unul” că nu e Yorkshire Terrier!!

Știi de ce? 
Pentru că ăsta e paradoxul presiunilor sociale: chiar dacă de multe ori simți că iei deciziile din viața ta împreună cu alții, dacă nu iese bine, o să-ți plătești greșelile… singur. 



Acesta este un fragment din NECENZURAT!
Cititorii adevărați merg în pat cu cartea, 
nu cu telefonul :)
Comand-o cu un click pe banner :)


https://www.curteaveche.ro/necenzurat-editia-a-II-a.html


Back to Top