E de notorietate că-mi plac surprizele.
Să le fac.
Și totuși Ramona conducea la puncte după ce m-a lovit decisiv cu cadoul de ziua mea. A și furat startul. Nimeni nu se așteaptă să primească un cadou cu 5 zile înainte. Ce și cum a făcut puteți să citiți aici: (LINK)
“Răzbunarea” mea trebuia să vină de unde nici nu se aștepta.
Am scris de mai multe ori, nu știu câți au citit, iar din cei care au citit nu știu câți au înțeles: Ca să faci un gest frumos pentru cineva trebuie să-l/o cunoști foarte bine. Când văd bărbați care nu știu ce să le ia iubitelor cadou îmi spun: tipul ăsta chiar nu o cunoaște pe femeia lui. Femeile VORBESC mult despre ce își doresc. A mea voia un curs de gătit, chiar și pornind de jos.
O să vedeți cum i-am trasat linia de start în stratosferă.
Filmul. Așa cum l-a văzut ea:
Pe fix 26, cu o zi înainte de ziua mea, am invitat-o la masă. La un prânz la un restaurant foarte mișto. Unde gătește un chef pe care ea îl urmărește.
Credeți că a zis “imediat! În 5 minute sunt gata”?
Nuuuuu. Ți-ai găsit!
Dar de ce mergem astăzi? Că mâine e ziua ta! Eu n-am mai fost la AGO așa că numai bine mă duci mâine.
Am inventat ceva despre mult de scris la un scenariu fix de ziua mea. Parțial adevărat. Dar nu s-a lăsat. De ce nu mergem seara?
Răspunsul corect ar fi fost: Pentru că e foarte greu să executăm ditamai regia cu restaurantul plin!!
În loc de asta am zis total neinspirat: E mai puțină lume.
La care ea: OK, atunci înseamnă că pot să mă îmbrac mai de scandal și să nu mă machiez deloc.
Nasol.
Eu aranjeasem să FILMĂM toată surpriza. Știți voi cât chef are o femeie să fie filmată când e în țoale de scandal și nemachiată? ZE-RO.
Sub niște argumente atât de cusute cu ață albă încât clar eram la 5cm să o dau în bară am reușit să o conving să plece de acasă machiată de zi și într-o rochie pe care i-o cumpărasem eu.
Ajungem la AGO.
Comandăm ca pentru un prânz… și nu prea.
Nu. N-am mâncat melci, dar m-a bătut gândul.
Eu voiam să fiu sigur că restaurantul o va da pe spate: Pui cu trufe, o nebunie și vită (eu :))) ) Erau atât de frumoase preparatele încât nu-ți vedea să bagi furculița. Că doar atunci când te uiți la o pictură de Van Gogh nu te duci să-ți tai o felie.
La final Trio de ciocolată.
Desertul a fost lovitura de KO.
Mi-a zis: Doamne! Cum gătesc ăștia!
Bine-bine. O să mă întrebați, asta e surpriza?
Nu.
Vine nota de plată. N-am cash, scot cardul. Nu merge. Nu merge nici a doua oară. Nici a treia.
Mă fac verde-roșu. Nu pentru că n-ar merge cardul. Asta era aranjată :) Dar Ramona se trezește: "Lasă că plătesc eu!" Tocmai ea care nu umblă cu cash??!!
Din fericire (cum sună asta) nota era mai mare decât banii cash pe care îi avea la ea.
Alibi-ul meu rămânea în picioare. Puteam să plec, chipurile, la un bancomat în apropiere.
Filmele noastre se despart și mai mult. Eu stau lângă mașină pe telefon.
Ea stă la masă ușor nervoasă.
Ospătarul care procesase cardul vine și face un pic de conversație, așa, ca din întâmplare. "Nu cumva aveți un blog de gătit? Știți, e Chef Nico Lontras în bucătărie la noi și el m-a întrebat dacă puteți să veniți să-i arătați ceva, a văzut un sos pe blog…"
Ramona a fost pe punctul să scape paharul din mână. Eu nu vedeam nimic iar pe telefon mi se spunea: Ai răbdare, se lasă greu, 80% mușcă :)))))
Când în sfârșit a ajuns în bucătărie nimic nu era cum se aștepta: Chef Nico Lontras a luat-o ca și când întârziase la program: "Boneta, șorțul, hai!"
Ramona mea era fără replică într-o bucătărie care e mai mare decât casa noastră cu tot cu locul de parcare.
A fost atât de luată pe sus încât la un moment dat am ajuns la 3m de ea și nu m-a văzut!
Când a înțeles că totul a fost aranjat și că va lua lecții de gătit de la un Chef absolut senzațional cum e Nico Lontras și încă în AGO, un restaurant de top din București a avut nevoie de apă. Multă apă.
Pentru sănătatea dumneavoastră consumați minimum 2 litri de apă pe zi.
