E o poveste veche. Poate e doar o legendă urbană. Despre un cuplu tânăr care se opreşte într-un parc, la un pictor care făcea portrete. După ce el se plictiseşte în timp ce femeia lui stătea nemişcată pentru portret, pictorul, cu vreo zece ani mai bătrân decât ei, termină schiţa şi le-o arată.
La care pictorul spune calm. Nu-i nimic. O să păstrez eu desenul şi nu vă costă nimic. Domnişoara e chiar atât de frumoasă. Doar că Dumneavoastră nu mai vedeţi asta.
Spre deosebire de pictorul din poveste eu nu ştiu să desenez, aşa că mi-am luat un aparat foto şi m-am ajutat de el să explic un articol publicat acum o săptămână sau două.
Mulţi oameni mi-au scris după ce au citit un lucru pe care trebuie să-l facă orice bărbat măcar o dată.
Unii m-au felicitat. Mai ales unele.
Alţii m-au luat la rost. Că e uşor de zis şi greu de făcut.
Despre ce era vorba în articol?
Despre cum îmi place să-i las Ramonei câte o rochie pe pat sau pe un scaun fix în faţa uşii dormitorului cu un bilet: Mi-ar plăcea să o porţi diseară.
Nu o fac foarte des că doar te plictiseşti şi de caviar, dar când o fac prefer să fie o rochie nouă.
Nu reuşesc să mă prind cum vine asta cu uşor de zis, greu de făcut? Ce-i aşa de greu de făcut în ce am zis?
Hai să vă mai zic una să ştim măcar de ce ne contrazicem: Un bărbat deştept merge cu femeia lui la shopping măcar din când în când, că doar el ştie cel mai bine în ce i-ar plăcea să o vadă îmbrăcată sau din ce rochie i-ar plăcea să o dezbrace.
Foto: Radu F. Constantinescu
