Beam o cafea şi încercam să citesc cele 474 de mesaje restante când intră un mesaj nou peste rând.
"Salut am si eu o intrebare...Cine plateste la prima intalnire si cine plateste de obicei in relatie ... Prietena mea zice ca un barbat plateste tot timpul masa ...Ce parere ai ?"
Într-o primă fază am făcut puţin mişto de întrebarea asta cu domnul în a cărui companie îmi beam a doua cafea din zi: Că oricum plăteşti şi dacă ai impresia că n-o faci, găseşte ea metode; că e aşa; că e altfel (aceste glume nu au putut să fie transcrise) şi în final: atunci când totuşi femeia plăteşte e ca şi când ai schimba euro în aeroport: mai mult de doi lei nu iei.
După această dovadă de superficialitate cruntă pe care mi-o asum (numele partenerului meu de discuţie nu-l dau pentru că e un personaj foarte cunoscut) am trecut la feliile mele de memorie despre subiect.
Am întâlnit femei care s-au simţit jignite că am vrut să plătesc eu la un restaurant scump. Ce? Le cumpăr cu o masă?
Mda, o masă e cam puţin, cu o mobilă de bucătărie şi un recamier poate mai aveam o şansă.
Am întâlnit şi femei care voiau să plătească totul nemţeşte, dar ştiau să accepte ca o parte din notă, de exemplu sticla cu vin, să fie my treat. Dintre toate mi s-au părut mereu cele mai interesante, mai echilibrate şi de cursă lungă.
Am întâlnit şi femei care voiau să plătească totul nemţeşte, dar ştiau să accepte ca o parte din notă, de exemplu sticla cu vin, să fie my treat. Dintre toate mi s-au părut mereu cele mai interesante, mai echilibrate şi de cursă lungă.
Există desigur şi darurile lui Dumnezeu pe pământ, cele pe care le-au adus câte două berze şi care ridică instantaneu valoarea maşinii tale din secunda în care ţi-au deschis portiera.
Femei care sunt atât de convinse de hatârul pe care ni-l fac când cinează cu noi, nişte muritori de rând. Bine că nu suntem şi muritori de foame, că dacă eram nu ne băgau în seamă.
Sunt femei pentru care, dacă dragostea e mare, nu contează în ce cartier e vila cu piscină a iubitului lor.
Dragul meu domn. Ţin mult la tine pentru că eu ca tine am fost. Din fericire am avut o mamă cu care am discutat pe la 14 ani faza asta. Când le scoteam doar la suc de 2 lei şi eclair de 3. Cu 10 lei achitam tot.
Mama, Dumnezeu să o ierte, a zis aşa şi aşa a rămas pentru mine şi acum: La o ieşire e frumos ca un bărbat să ofere, dar e penibil pentru o femeie să ceară.
Parcă aud liniştea.
Da. Mama avea patru clase, dar un bun simţ desăvârşit.
Nu vă bucuraţi încă, domnilor, pentru că mai urmează ceva. Tot de la mama mea.
Ea a mai spus una care m-a dat rău peste cap:
În anii mei de tinereţe am ieşit cu puţini bărbaţi la o primă întâlnire. Cu şi mai puţini am ajuns la a doua. Într-un caz chiar din pricina zgârceniei afişată chiar la masă. Să nu luăm ceva scump, aoleu cât costă vita. Vită era el, dar din cea ieftină. Am plătit eu TOT şi i-am spus în faţă: Dacă tu nu preţuieşti o primă întâlnire cu mine nici măcar cât nota la un meniu, când o primă întâlnire este o ocazie specială, ce fel de viaţă am avea împreună?
Foto: arhy-hero
Dar la cărți? Cine plătește?
http://bitly.com/2NngjEq