Nu e curios că mulţi dau vina pe alţii pentru lucruri pe care şi ei le fac?
Când îi prinzi cu mâţa ta în sacul lor au fix aceeaşi scuză: toată lumea o face, n-au început ei asta. Indiferent că e vorba de abuzuri sexuale sau corupţie, e puţin probabil ca unul din noi să fi inventat o formă de rău. Nu l-am început noi, dar noi am putea să nu-l lăsăm să meargă mai departe. Ne dăm nefericirea ca pe leapşa de la unul la altul fără să realizăm că mizeria pe care o dăm cu o mână ni se întoarce în cealaltă. De la altcineva. La fel de bine intenţionat, dar la fel de slab ca şi tine.
Nu e curios că vrem să schimbăm lumea fără să încercăm mai întâi să o cunoaştem?
Pentru că e mai uşor să judeci decât să înţelegi! Şi ce-am făcut cei mai mulţi dintre noi în lumea noastră? Mi se pare penibil să pretinzi că poţi să aduci pace şi prosperitate în lume când n-ai reuşit să faci pace nici la tine în sufragerie, unde copiii vin la masă aduşi cu forţa şi comunică mult, dar numai cu alţii. Pe whatsapp. În timp ce tu vorbeşti singur ca televizorul. Culmea, când vorbeşti la televizor se mai găsesc câţiva să te asculte.
Nu e curios că ne e ruşine să ne facem declaraţii de dragoste în public, dar să ne insultăm în public nu e nicio problemă?
Credeam că doar australienii stau sub planetă, cu josu-n sus, de nu ştii când te duci la toaletă dacă rahatul care cade în aparenţă nu se înalţă, cumva, deasupra omului care l-a făcut. Acolo e doar o problemă de fizică, la noi e una de obraz.