Mi se pare că sunt din ce în ce mai mulţi care privesc sentimentele ca pe organele intime. Se închid cu grijă la şliţ după ce le-au gâtuit în prealabil cu o lenjerie intimă anostă.
Se împut acolo, că n-au timp de ele. Îi şi încurcă.
Dragostea e ceva de care să-ţi fie ruşine.
Nu are dreptul să voteze. Nici să vorbească. Băi! Eşti nou în Africa de sud?!
E OK însă dacă povesteşti cu lux de amănunte cum i-ai dat-o unuia care te-a călcat pe pantof într-un club aglomerat.
E OK să-ţi faci poze lângă maşini. Cu alea te mândreşti. Uneori nici nu trebuie să fie ale tale.
Nici măcar pragmatism nu este: prea mulţi cred că sunt mai buni pentru că deţin bunuri. Culmea, sunt departe de a fi sărac, dar nu mi se pare nicio scofală.
Mulţi cred gândesc în excel: valoarea omului este valoarea maşinii plus a casei plus sânii falşi ai nevestei.
Şi zâmbetul, interesul şi sentimentele ei sunt la fel.
Mă amuză câteodată clipurile în care solişti fără voce nu pleacă de lângă maşini de parcă au brăţara din transporter şi explodează dacă merg la un pipi.
Apoi ies în oraş şi văd câte 6 chei la patru mese.
Şi realizez că problema e mai gravă. Toţi aceşti oameni vor să fie validaţi de nişte valori invalide.
Nu ţi se pare ciudat să te lauzi cu o maşină când preţul ei scade cu 30% din secunda în care ai ieşit cu ea din showroom? Ce e drept, pentru unii şi valoarea femeii scade din secunda în care au ieşit cu ea de la starea civilă. Degeaba sunt semnate sentimente neînsemnate.
Cum a ajuns dragostea proasta satului?
Nu vinde? O, ba daaa! Prima casă e un program de succes datorită celor cara n-au trecut prin primul divorţ.
Nu e distractivă? Este!
Nu e dragostea un motor al progresului? N-aveam nici cutie de viteze automată dacă nu simţeai nevoia să mângâi pasagera în loc să mesteci ca-n mămăligă din a doua în a treia.
Cum a ajuns atunci dragostea proasta satului? De multora le e ruşine să spună până şi “Te iubesc, mamă”???!!!
Cum a ajuns dragostea proasta satului, de se îmbată bărbaţii adevăraţi numai din bere şi le fac pe femeile lor să ţipe doar la campionatul mondial. (ceva gen: Fane, dă televizorul mai încet!)
Nu, acum serios, cum au ajuns oameni care au într-un text mai multe înjurături decât semne de punctuaţie să-i critice pe cei care nu critică pe nimeni?
Care-şi văd de fericirea lor fără să o strice pe a altora?
Cum a ajuns dragostea proasta satului?!
Poate că nu ea e de vină, ci toţi “ţăranii”, care n-au văzut o femeie adevărată nici în filme. "Țărani" care îşi merită unica vocaţie: aceea de pălmaşi.