Știți că sunt sincer până la durere: când am ajuns eu în Timișoara, orașul era praf. Erau atât de multe tranșee săpate de municipalitate încât am crezut că-și bagă metrou :))
O aventură să mergi cu mașina, un safari să mergi pe jos. Unde noi eram antilopele care săreau din piatră-n piatră.
Bega? Splendidă, presupun, în alte perioade. Eu am văzut excavatoare, plăci de beton stivuite, maluri de pământ pe malurile Begăi. Trei băieți stingheri, într-o hidrobicicletă îi fac semne Muzei.
Sunt sigur că Timișoara are mai multe de spus, dar acum m-a impresionat cu altceva, nu cu monumente sau străzi. Cu altceva mult mai important: oamenii.
Cei de la Epic Society sunt profesioniști exemplari și – așa cum uneori te îndrăgostești la prima vedere – noi ne-am împrietenit la prima vedere. Nu știu dacă și Caius ne-a plăcut din prima, dar nouă ne plac oamenii dintr-o bucată, așa că ne-am simțit în largul nostru imediat. Andreea a ținut tot timpul situația sub control (până la un moment dat și pe noi :))) ) , iar după ei nu ne mai săturam să întâlnim oameni frumoși și deschiși.
Să vă spun că am stat în hotel doar cât ne-am schimbat? Așa de bine ne-a fost în compania lor! Apropo: mulțumesc, Rafa, pentru nightride-ul de Timișoara cu escală la Bastion și lui Tinu pentru că m-a făcut din două vorbe să mă simt acasă.
Momentul de maximum?
Seara din club care nu degeaba se numește: EPIC!
A început cu surpriza de la intrare unde toate hostessele aveau pe tricouri citate de pe blog! Foarte funny! Vă dați seama că așa am avut mai mulți cititori... bărbați :)
Sunetul a fost bun, luminile și-au făcut treaba, John Trend a ținut flow-ul excepțional. Am făcut multe fotografii pe care le găsiți la ei pe pagina de facebook. Ele vorbesc mai bine decât pot eu să o fac despre cum arată o seară cu oameni care iubesc muzica, iubesc viața și mai ales știu că distracția și fițele se cam ceartă. Nu. Nu m-a impresionat Timișoara. Mi-au plăcut însă foarte mult... timișorenii.
Fotografii de Mihai Toth
