De ascultat și piesa. Paul Simon - 50 ways to leave your lover
Sigur că ştii să dai papucii.
La treaba asta şi la politică toţi proştii se pricep.
Aşa
cum e plictisitor să rămâi toată viaţa în poziţia misionarului, ar
fi păcat să te desparţi mereu la fel. Şi viaţa are grijă să n-o faci,
indiferent ce-ţi propui tu.
O să ai despărţiri în care dai şi
despărţiri în care primeşti, unele calme altele isterice, unele în care
„rămâneţi prieteni” şi altele când ai da peste el cu maşina. De două ori
dacă nu punem la socoteală marche-arriere-ul.
Dar mai important decât know-how-ul dării papucilor este know why-ul.
E bun, dar moale, e rău, dar viril, e urât, dar inimos...
E
frumoasă, dar prostă, e bună de sex, dar nu e bună de nevastă, e
inteligentă, dar... de fapt e prea inteligentă şi nu mai par eu super
erou...
Nu cred în liste de pro şi contra.
Nu-ţi trebuie un tabel ca să-ţi dai seama dacă eşti fericit sau nu!!! Fericirea şi guturaiul sunt două lucruri evidente.
Nu-ţi trebuie un tabel ca să-ţi dai seama dacă eşti fericit sau nu!!! Fericirea şi guturaiul sunt două lucruri evidente.
Nu. Nu cred că e suficient s-o iubeşti. Iubirea nu te face neapărat fericit.
Ba chiar din contră. Nimic nu te poate face să te simţi mai mizerabil decât iubirea.
Ba chiar din contră. Nimic nu te poate face să te simţi mai mizerabil decât iubirea.
Am
un prieten care s-a despărţit de curând de o femeie pe care mulţi o
considerau perfectă. Nu-l mai făcea fericit. Este el fericit acum? NU.
Dar nefericirea de acum e mai bună decât senzaţia călduţă pe care o avea
înainte.
Nefericirea asta reprezintă şansa lui la o nouă fericire.
Una reală. Ştiu asta pentru că am întârziat şi eu în piscina cu apă
stătută.
Viaţa nu e chiar aşa scurtă, dar partea ei cea mai mişto începe pe la 16 ani şi la 40... se termină.
Crede-mă,
nu vrei să ajungi să descoperi iubirea la 35, după ce ai pierdut 8 din
cei mai frumoşi ani... şi să exclami în plină revelație erotică
„fuuuuck, deci aşa trebuie să fie!!!”
