Unde te grăbești?

Un prieten a comis astăzi una completă: Mi-aș dori să fie din nou vară. Vara lui 1998.

Parcă prea ne grăbim să le bifăm pe toate.

Viața ca un check list.

Facultate. Văzut.

Job. Done.

Iubită, mașină, casă, casă de căsătorii, lună de miere, ani de plictiseală, copil, lapte praf, nervi la fel, vacanțe nasoale, poze reușite, avansare, salariu mai mare, timp mai puțin, școala ăluia mic, apoi facultatea lui, prima lui iubită, prima lui mașină, primul lui job, prima dată când nu te mai sună deloc o săptămână întreagă.

Adesea o întâmplare tristă se transformă într-o poveste veselă peste ani. De ce peste ani? Hai să râdem un pic de probleme chiar în timp ce se întâmplă. Să le râdem în față. Să le luăm la mișto.

Unde ne grăbim? Către linia de sosire?

Panglica pe care o vei rupe la sfârșitul cursei e prinsă la ambele capete de poarta de la intrarea în cimitir.

Eu azi nu vreau să mă grăbesc.

Nu mi se pare o idee bună.

Dar am așa niște deadline-uri...

Foto: yuniarko


Cititus interruptus? 
Comandă cărțile!

https://www.curteaveche.ro/bestseller/pachet-radu-f-constantinescu.html