Motive pentru care il iubesc, fara speranta ca o sa pot sa schimb asta vreodata, nu reusesc sa le cuprind intr-o lista de 5 la numar, insa pot sa spun ca il urasc din 5 motive:
1. Il urasc pentru ca au trecut 7 ani de cand sunt pierduta in lumea lui. Atunci cand l-am vazut prima data cu alti ochi eram ratcita. Il stiam din liceu cand ne-am intalnit intamplator in prima mea saptamana de facultate. Cautam o sala de laborator si eram in intarziere, ca de obicei. L-am vazut cum ma privea din capul coridorului, luminat de razele unui soare timid de toamna.
Avea un ranjet imprimat pe fata, de parca ar fi stiut ca atunci cand m-a ajutat sa gasesc sala am gasit si o iubire.
2. Il urasc pentru ca sunt parti ale corpului pe care nu pot sa le controlez mereu cand intra in incapere. Stomacul se face mic de tot, genunchii imi tremura de parca ar fi -10 grade, iar in suflet se topeste totul ca la 100 de grade.
3. Il urasc ca nu e al meu si eu nu pot sa fiu a altora. E un suflet liber si singur. Am o lista lunga de refuzuri pe care le-am dat altora, plus cateva incercari esuate de a-l uita si de a-l gasi in altii. A fost primul si singurul. Nimeni nu mi-a atins trupul si sufletul ca el.
4. Il urasc pentru toate noptile in care am dormit fara mine in bratele lui. Si multe au fost! Sunt nopti in care am dus razboie ale imaginatiei, dorind sa ii simt respiratia calda in ceafa, cum imi incalzeste picioarele reci...si sufletul.
5. Il urasc ca nu am putut sa-i spun niciodata te iubesc. Ironic, privirea ma tradeaza cand il vad. Cred ca stie ca am transformat fiecare "Ce faci?" intr-un "Te iubesc, fraiere!".
M.B
