Sunt multe motive pentru care nu ar fi trebuit să public acest text. Și unul foarte bun pentru care o fac: am jucat și jocul ăsta. Relație contra cronometru... Eu îi spuneam Metoda calendarului. Doar că la mine nu era un an. Erau 3 luni. Eu cred că e o prostie, dar e genul de prostie pe care e interesant să o faci la o anumită vârstă...
Am scris atat de mult despre el,l-am pictat,l-am descris,l-am conturat,l-am zdrobit si l-am refacut din nou de zeci de mii de ori in mintea,in gandurile si in sufletul meu incat mi se pare putin sa aleg 5 lucruri care imi plac sau nu la el.L-am sfarmat in sute de bucati si de fiecare data l-am reconstruit la fel.Pentru ca el, indiferent de cate ori s-ar rupe de mine,se intoarce tot la mine. Pentru ca eu ii cunosc perfect mecanismul de functionare.
1.Imi place ca nu mi-a spus niciodata Te iubesc.Simte,imi demonstreaza in felul lui si eu il cred si simt si eu la randul meu si e suficient.O astfel de marturisire mi se pare ceva sacru,nu vreau sa imi spuna decat atunci cand va fii 100% pregatit.Si inca nu este.Si sunt multumita.Pentru ca nici eu nu sunt.
2.Imi place cand ne comportam ca doi necunoscuti si dupa o jumatate de ora ne contopim unul cu celalalt de parca numai noi am mai ramas pe pamant. Si momentan suntem intr-o cursa contra cronomentru.Un an si jocul se incheie.
3.Imi place cand diverse tipologii de femei se uita la el,si il doresc si eu le analizez si apoi discutam despre ele.”Asta da,asta nu”.Imi place ca putem vorbi orice.Inclusiv despre “cealalta”.E o situatie ciudata,probabil inteleasa numai de noi,dar tocmai aceste lucruri sunt “ale noastre” si asta schimba total mersul jocului.
4.Imi place cand ne facem planuri de viitor ca o sa ne vedem dupa ce el va pleca din Romania.De 2 ori pe an: o data de ziua mea si o data de ziua lui.In diverse locatii din Europa.Frumos plan,desi 90% o sa ramana aici,cu mine,iar el va fi plecat demult.Probabil o sa isi aminteasca vag ca a uitat ceva aici…sau pe cineva.sau un 10% pe undeva..
5.Imi place ca l-am intalnit si ca imi face viata atat de frumoasa.Si prefer sa nu mai investesc in viitor.Eu cred in semne..Si ma iau dupa ele.Si momentan ma bucur enorm de prezent si asta imi este suficient.
Apropo de “cursa contra cronomentru”as fi tare curioasa ce ar face unii stiind ca mai au la dispozitie un an sa stea cu persoana respectiva si ca apoi s-ar putea sa nu o mai vada niciodata?ar fi dispusi la un compromis?daca da,care ar fi?
