n-aș fi ajuns aici fără tine.

n-aș fi ajuns aici fără tine.

n-aș fi ajuns dincolo de limitele răbdării fără tine. 

Să am senzația că inima e un fachir debutant care merge pe cărbuni încinși prea tare. Botezul colegilor mai în vârstă.

n-aș fi ajus dincolo de plăcere fără tine. 

Într-un loc unde totul devine alb. Ca într-un alt univers unde totul e lumină și stelele sunt singurele puncte de întuneric. Ca negativul unei fotografii alb negru. 

n-aș fi ajuns dincolo de talent fără tine. În îndârjirea aia pe care oamenii de vârsta mea n-o mai au. Ca un pictor care pune straturi de culoare cu nerv. Știi prea bine la ce mă refer. 

n-aș fi ajuns dincolo de dragoste fără tine. Unii spun că e mare brânză să uiți de tine. Eu am uitat și ce e bine și ce e rău. 

Blogul ăsta. Pagina. Moartea și reînvierea. Mersul pe sârmă. Lăfăitul în patul cu baldachin al retinei tale. Toate acestea nu s-ar fi întâmplat.

Fără nicio legătură. 

Mulțumesc pentru tot ce-ai făcut bine: 
m-a ridicat. 

Și pentru tot ce-ai făcut rău. 
Pe unele le-am meritat.

Probabil că amândoi aveam nevoie de o lecție... 
și de un premiu pentru întreaga activitate.

De o recompensă 
și o pedeapsă. 

Ni le-am oferit pe ambele. Unul altuia.