Ieri am scris un post despre DATUL CU PĂREREA. Care nu e doar RIDICOL când nu cunoști subiectul direct, e și periculos atunci când te vezi un Dumnezeu mai mic. Copiii unui Dumnezeu mai mic, fanii lui, tind să creadă că... dacă a zis CUTARE (care e tare) înseamnă că e adevărat. E corect. Trebuie să facem ceva!!!... De cele mai multe ori apoteoza acțiunii e... să dea un like :-))
Ieri toată lumea a vorbit despre drama unei femei. Toți i-au luat apărarea la adăpostul tabletelor de pe care scriau la o cafea la Starbucks. Câți dintre ei ar fi intervenit dacă o întâlneau, amenințată cu cuțitul, pe stradă?
Nu trebuie să ai puterea lui Batman. E suficient să ai un telefon. Să suni la 112.
Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Ci despre o formulare pe care am întâlnit-o în multe articole: Tânăra nici măcar nu se îmbracă provocator.
Adică... dacă se îmbrăca provocator se justifica violul?
Dacă avea decolteu se cheamă că... și-o cerea?
Dacă i se vedeau picioarele de sub o fustă scurtă... ar fi fost de înțeles?
O avea cu 2 centimetri mai scurtă.
Doar știi cât contează 2 cm!
Am înnebunit? Atât putem să facem, ca oameni care stăpânim vorbele, în apărarea unor femei?
Hai să impunem burka!
Să nu se mai vadă nimic!! Și punem informațiile despre femeia din interior pe o etichetă. Sau și mai bine... cum scriu stăpânii de câini pierduți ca să mărească șansele să-i recupereze: E sub tratament!
Îmi plac femeile care se îmbracă provocator. NU fac altceva decât să se pună în valoare.
Lumea ar fi mai puțin frumoasă dacă uneori stada n-ar părea un catwalk.
Din nefericire de o parte și alta a catwalk-ului nu sunt fotografi.
Nu, acum, serios, cât trebuie să fie de scurtă fusta ca să meriți un viol?
Citisem pe facebook o paralelă interesantă, de la o persoană ne-publică. O exprimare deloc literară, dar pe care o citez. Că e bună.
Dacă eu sunt îmbrăcată provocator merit să fiu violată? Și dacă tu ai o față care cere pumni... meriți să te luăm zilnic la bătaie?
