Totul e în ordine
în viața ei. Mai puțin viața ei.
E mereu la timp
la serviciu.
Face totul
corect.
E atât de
eficientă încât colegii nici n-o mai privesc ca pe un om. E o versiune mai
performantă a copiatorului din hol. Copiatorul se mai strică. Mai rămâne fără
hârtie...
Ea nu rămâne nici
măcar fără bani. Știe exact cât poate să se întindă. Își știe... zice ea...
limitele. Pe care le și respectă și nu le-ar depăși nici în ruptul capului.
Ce i-ar trebui ei
ar fi un bărbat nebun ca o eroare de sistem.
O eroare de sex
masculin care să o facă să întârzie la serviciu...
Să se machieze
imperfect în oglinda retrovizoare a mașinii...
și să mai
greșească la calcule...
De-abia atunci...
ciufulită și iubită... ar întârzia la job, dar și-ar prinde viața din urmă...
s-ar machia
aiurea, dar n-ar mai avea nicio tristețe de ascuns...
și ar greși... e
adevărat... la calcule...
care pentru prima
dată i-ar da și ei
