Poate că rochițele ei sunt mai transparente decât intențiile tale, dar atitudinea ei e o armură.
Nu înțelegi din prima evidența: nu s-a îmbrăcat pentru tine în rochița aia, dar atitudinea era pregătită fix pentru cei ca tine... care nu prind poanta aia la care nu-ți vine să râzi.
Arunci săgeți de cupidon, apoi mai înveninate, frustrate. Uneori îți răspunde. O arogantă!
Și dacă ceda ce era? O femeie care apreciază calitatea?
De multe ori nu. În funcție de cât de repede ajungeai cu ea în pat era: curvă sau gâscă.
O consumabilă.
Te-a mirosit? Cred că nu. Era prea concentrată pe alt bărbat, dar tu credeai că-și scrie pe mess cu sora ei. Și-a dat seama cum ești abia când ignore-ul ei din lumea reală te-a deranjat atât încât să-i dai unfriend cu două comment-uri stupide. Acum singurul follow care îți mai este permis e doar cu ochii pe holul firmei.
Oricum a scris unu’, Radu-nu-mai-știu-cum, că e bine să nu te combini la serviciu...
Tu îți justifici eșecul printr-o falsă alegere.
Tu îți justifici eșecul printr-o falsă alegere.
Ea nu-și justifică răceala nicicum.
De ce ar face-o?
Pentru asta ar trebui să-și dea jos armura așa cum ai fi vrut tu să-i dai jos rochița, dar pentru ca amândouă să cadă trebuie mai întâi să merite să-i pese.
